Pescuitul avatului reprezinta o provocare continua datorita comportamentului nestatornic al acestuia pe de o parte, iar pe de alta multitudinii de naluci la care poate raspunde. Putem intalni situatii in care avatii se hranesc frenetic la vedere ori in profunzime, atacand cu putere nalucile ce le ies in cale, dar si contexte in care vanatorile din suprafata apei se traduc in crunte dezamagiri provocate de refuzul categoric al acestora de a “atinge” ori urmari naluca, indiferent de forma, evolutie, vibratie, culoare sau mod de prezentare. Asadar linia de demarcatie dintre o zi memorabilia si una incarcata de frustrari este foarte fina, fapt ce confera un farmec deosebit pescuitului acestui minunat rapitor.

   Este neavenit sa discutam despre o naluca universala in pescuitul avatului. Putem cel mult evalua, clasifica si valida naluci in functie de mai multi factori: anotimp, conditiile de vizibilitate din mediul acvatic, lumina, perioada a zilei, mod de hranire, dimensiunea pestilor-prada si nu in ultimul rand propria experienta. In cele mai multe cazuri orele, zilele, lunile sau chiar anii acumulati pe malul apei ori in barca, pescuind dupa aceasta specie - intr-un cuvant “experienta”, se dovedeste element decisiv prin care putem modifica rezultatul unei partide. Trebuie sa recunosc ca preferintele mele in materie de naluci consacrate acestei specii de peste s-au conturat in mare masura prin prisma experientelelor traite in partide de pescuit la avat pe Dunare, in special in zona de varsare a canalului Sulina in Marea Neagra.

     In decursul anilor ne-am confruntat cu diferite situatii, fiind obligati uneori sa improvizam ori sa adoptam strategii noi pentru a avea rezultate. Comportamentul bancurilor de avati ce-si duc existenta in aceste locuri este usor diferit de cel pe care-l intalnim adesea de-a lungul Dunarii. Acest fapt se datoreaza in primul rand hranei ce are valoare nutritiva mai mare, constituita de pestii marini (aterina, hamsii ori puiet de stavrid), dar si concurentei acerbe pentru aceasta. Odata identificate si incoltite, bancurile de pesti-prada marini sunt devorate nu doar de avati ci si de pasari (pescarusi, chire de mare ori cormorani) sau chiar delfini. In acea frenezie a hranirii la vedere, pescuitul avatului este de cele mai multe ori o chestiune aparent simpla, in ecuatia reusitei ramanad doar o singura necunoscuta - alegerea nalucii potrivite ca evolutie, dimensiune si culoare.

     Imprejurarile descrise anterior sunt propice folosirii voblerelor de tip “minnow” cu evolutia in straturile superficiale ale apei, stabile atunci cand sunt purtate in curent puternic ori in conditiile unei tractiuni accelerate. Anul trecut insa, am descoperit noi valente ale acestei categorii de naluci in contextul unor factori de mediu contraindicati utilizarii lor. Pe langa deja testatele si validatele Vibra Jig - Tubertini, o alta serie de minnow-uri evidentiate in atare imprejurari a fost Terrif DC Bullet - DUO International, atat cele cu dimensiunea de 7.5 centimetri cat si cele de 9 centimetri. In absenta bancurilor de pesti-prada marini din proximitatea malurilor de piatra ale canalului Sulina ori a gurii de varsare a acestuia in Marea Neagra, lucrurile incep sa se complice, avatii fiind de regula dispersati in masa apei, preferand sa vaneze solitari puietul rarefiat in volumul imens de apa.

     Atunci consider oportun un pescuit "de interceptare" practicat cu naluci sinking ori fast sinking ce pot fi lansate la distante considerabile si in acelasi timp permit explorarea apei in profunzime, pana in apropierea substratului. Pentru acest stil de pescuit prefer sa folosesc de regula cicade, spinnertail-uri ori voblere fara barbeta de tip rattling, naluci ce indeplinesc criteriile enuntate anterior. Datorita lipsei de reactie a avatilor la stimulii puternici emisi de acest tip de naluci, anul trecut am incercat o abordare mai discreta, folosind pentru prima data Vibra Jig-ul ca naluca de interceptare. Nu mare mi-a fost surprinderea atunci cand rezultatele au aparut, reusind sa capturez, fotografiez si eliberez mai multe exemplare cu Tubertini - Vibra Jig - culoare 04.

     O alta abordare valabila aici in conjunctura in care avatii sunt dispersati, este cea a unui pescuit "oportunistic", bazat pe deplasare, observare si atentie sportita la orice miscare in suprafata apei. Trebuiesc exploatate la maxim situatiile cand avatul isi tradeaza prezenta in arealul pe care il putem cuprinde cu privirea prin incofundabilele atacuri din pelicula. Momentul constatarii unui astfel de atac trebuie urmat in cel mai scurt timp de lansare a nalucii in zona respectiva, iar de cele mai multe ori raspunsul nu se va lasa mult timp asteptat. Terrif DC-7 Bullet - AHA0011Sardine, un minnow conceput special pentru “shallow water“, avand o barbeta cu un design unic ce ii permite sa se scufunde la o adancime de 40 de centimetri indiferent de viteza cu care este recuperat a fost protagonistul unor capturi prin acest mod de a pescui.

     Extrem de castabile si precise in lanseu datorita sistemului de greutati si magneti plasate in interiorul corpului, minnow-urile din seria Terrif DC Bullet au pe langa aceste calitati avantajul echilibrarii perfecte in cazul alternarii vitezei de recuperare precum si o stabilitate deosebita atunci cand sunt purtate in curent puternic. Un alt exponent al acestei serii de naluci aflat pe scurta lista a preferintelor avatilor, a fost Terrif DC-9 Bullet - P39 Pearl Chart. Coloritul ceva mai agresiv al acestuia s-a dovedit mai mult decat potrivit in situatia in care vizibilitatea in apa pe parcursul partidelor de pescuita fost redusa foarte mult datorita gradului ridicat al turbiditatii apei.

     Pescuitul avatului in conditii de mediu neobisnuite, ori atunci cand bancurile de pesti-prada lipsesc din peisaj ne determina sa improvizam, cautand intotdeauna solutii iesite din comun. In acest caz am descoperit noi aplicatii unor naluci pe care pana in acel moment le consideram limitate. Fir intins !