Cine nu a tras prin apa un vobler lipless, inseamna ca inca nu s-a apucat serios de pescuit la rapitori. Cu sau fara bile, voblerele lipless sunt facute sa prinda peste. De multe ori uitam de ele prin cine stie ce cutie si le scoatem “la produs” doar dupa ce am epuizat toate celelalte variante de naluci. Propun sa le acordam mai multa atentie si sa vorbim despre modul in care evolueaza, dar mai ales cum ar trebui sa fie pescuite. Se pot pescui in mai multe feluri?! Sigur ca da, de aceea sunt atatea modele, forme, marimi si greutati. Ramane doar ca pescarul sa isi foloseasca imaginatia si sa puna lipless-urile la treaba, pe fiecare dupa cum o cere situatia. Cel mai adesea am intalnit pescari care pescuiesc simplu, fara prea multe artificii, care trag pur si simplu voblerele prin apa, linear, fara sa schimbe nimic in evolutie, si totusi prind peste. Pe de alta parte, sunt situatii in care pestii nu raspund, iar atunci trebuie sa improvizam putin.

Situatii si metode de pescuit cu voblere lipless Cand ne adresam pestilor agresivi, care sparg zgomotos luciul apei si imprastie maruntisul, alegem de regula modele stabile la viteze mari si incercam sa le servim “calde”, in maxima viteza, cu sau fara pause sau ruperi de ritm. Alegerea prezentarii o facem dupa primele raspunsuri din partea pestilor. Daca avem atacuri pe recuperari lineare, pescuim fara sa schimbam nimic in recuperare. Dar daca atacurile survin pe “stop” sau pe accelerare, respectiv decelerare, adaptam imediat evolutia la "cerintele pietei". Foarte important este sa incercam sa mentinem voblerul pe acel palier unde se intampla miscarea, pentru ca el trebuie condus acolo unde se hranesc pestii. Degeaba voblerul evolueaza perfect daca in zona nu sunt pesti. Cu cat atacurile sunt mai vizibile in suprafata, cu atat vom incerca sa tinem voblerul cat mai aproape de pelicula. Putem face asta mulinand mai repede, astfel incat la frecarea cu apa naluca sa se ridice in masa apei, sau pur si simplu tinand lanseta cu varful cat mai sus in timpul recuperarii. Varful tinut in sus ne permite sa tragem voblerul si mai incet, atunci cand se cere, pentru ca sunt momente in care rapitorii nu prefera nalucile trase "la blana".

Marimea conteaza Un alt detaliu care conteaza atunci cand hranirea se face la vedere, este marimea pestilor prada care fug din calea rapitorilor. Nu de putine ori am avut rezultate mult mai bune doar dupa ce am ajustat marimea voblerului. De regula, marimea trebuie sa fie apropiata de cea pestilor prada si, din fericire, producatorii de top (in special japonezii care pun pret pe detaliu) ofera o gama larga de marimi, culori si modele. De exemplu, Jackall ofera mai nou o serie de rattlinguri lipless de la 40 la 70mm, iar Duo Inc chiar o paleta si mai larga, de la 40 la 100mm si intre 2.8g si 30g. Dimensiunile mari si foarte mari ne permit sa fim indrazneti si sa incercam sa oferim ceva 'mai altfel' decat cele obisnuite de 50-60mm . Doar prin incercari succesive si cu schimbari ale tipului de naluca ne putem rafina alegerile spre success.

Frumusetea pescuitului sporeste cu cat intram mai in adanc si misterul creste in lipsa informatiei. Atunci cand nu vedem nici un atac la suprafata, cand nu stim daca pestele este sau nu acolo, cand doar semnele nevazute ne ghideaza instinctul, intervine flerul pescarului. El trebuie sa aleaga greutatea, marimea, culoarea, forma si zornaitul potrivit, astfel incat sa provoace atacul rapitorului. Si atunci, ce vobler lipless ar trebui sa alegem cand pescuim la adancime si mai ales cum procedam, astfel incat miscarea sa fie una castigatoare? Hai sa incepem cu adancimea apei. Odata ce stim pe ce apa pescuim, alegem un vobler care sa coboare la o viteza rezonabila pe substrat sau in apropierea acestuia. Daca voblerul coboara prea repede sau prea incet, nu primim un raspuns pozitiv din partea pestilor. Intotdeauna trebuie sa tinem cont de raspunsul rapitorului la evolutia nalucii. Pe baza acestui raspuns ne construim strategia si facem alegerile. Ele pot fi gresite sau nu, iar asta se va vedea la finalul zilei de pescuit.

Cand pescuim in apropierea substatului, naluca va fi trasa cu pauze scurte, astfel incat, pe tractiune, sa urce putin, iar pe pauza sa coboare, asemeni unui pestisor ranit si vulnerabil. Daca nu avem atacuri, e indicat sa schimbam si sa jonglam putin cu greutatile si culorile nalucii. Doar asa aflam ce prefera pestele in acel moment. Odata ce am localizat pestii si am stabilit zona unde avem atacuri, nu trebuie decat sa insistam si sa ne mai schimbam pozitia atunci cand atacurile se raresc. Astfel, abordam locul din alta perspectiva, iar pestii pot raspunde din nou.

Voblerele lipless sunt de regula zgomotoase (rattling) si au darul de a scoate rapitorii din minti. Nu de putine ori, pescuind pe o zona fara activitate, am activat pestii cu semnalele puternice ale acestor naluci. Odata activati, am observat ca galagia facuta de voblere starneste agresivitatea si aceasta se vedea in forta atacurilor. Nu inseamna ca lipless inseamna doar zgomot. Exista modele silent, care fonctioneaza foarte bine in anumite momente. Pentru a stabili unde sunt delimitate granitele intre cele zgomotoase si cele silent trebuie sa le pescuim pe amblele, iar pestele ne va spune cu siguranta ce model functioneaza cel mai bine in acel moment.   Sper ca v-am starnit curiozitatea vis-a-vis de aceste voblere care categoric trebuiesc incercate si atunci cand pestele mananca, nu doar in momentele in care simtim ca nu mai e nimic de facut.