Voblere cu tupeu, pentru stiuci mofturoase

Voblere cu tupeu, pentru stiuci mofturoase

Voblere cu tupeu, pentru stiuci mofturoase

Pe vremea cand lasam la o parte pescuitul la pluta si cautam informatii despre spinningul la stiuca, cele mai multe articole din revistele de specialitate infatisau o lume ideala: stiuca se repede pe orice naluca, prinzi ca la balamuc, ideea e sa ai cu tine cat mai multe tipuri de oscilante, voblere si gume pentru a putea sa aduci in barca o captura capitala! Poze frumoase, descrieri apetisante. Si inca nu s-au schimbat prea multe. Exista insa, in realitate, o serie imensa de situatii, cand pestele e atat de mofturos, cand suma conditiilor de pescuit (nivelul apei, transparenta ei, temperatura si luminozitatea) iti aduc aminte de orele de matematica, unde invatai ca o ecuatia are forma a x b + c = 0. Si, pe cale de consecinta, chiar daca afli necunoscuta, tot zero va fi suma finala.

De cativa ani, am invatat sa studiez partidele cu potential scazut de capturi, pentru a reusi sa trec peste fatidicul "Azi, nu mananca!". Uimit de lejeritatea cu care pescarii profesionisti de la Rasarit prind stiuci, atunci cand altii dau gherla, dar mai ales de bucuria pe care o manifesta cand aduc in fata camerei foto un peste, desi nu este cine stie ce monstru, mi-am dat seama ca ucrainienii si rusii au o mentalitate diferita: ei stiu ca traba unui pescar este sa prinda peste in orice conditii. Iar o stiuca de 60 cm nu este cu nimic mai prejos decat una de 90cm. Drill-ul, efortul, emotia, adrenalina descarcata in momentul "ciocanului" sunt tot ceea ce conteaza.


Asa a aparut in bagajul meu de pescuit, trusa de urgenta. O cutie mica, in care sunt vreo 7-8 voblere in care am incredere maxima. Intr-o partida din toamna aceasta, in Delta Dunarii, am avut ocazia sa o pun la incercare exact acolo unde este mai greu: la stiuca acasa! Spun asta, pentru ca balastierele, lacurile concesionate, incintele sunt un soi de case facute de oameni pentru stiuci. In Delta, insa, te afli tu pe terenul cumetrei. Acolo, joci in deplasare. Dupe cateva ore fara atacuri si zeci de naluci "clasice" schimbate, scot asadar trusa de urgenta.

Pun un vobler de la Pontoon21, Bet-a-Shad. 7,5 cm si 13 grame de simulare perfecta a unui peste prada. Un pattern natural, cu spate negru si flancuri argintii, jucat intre ape. Corpul suspending si barbeta mica sunt o combinatie care l-au convins si pe Alexey Shanin sa il foloseasca cu prisosinta. Cu un profil aerodinamic excelent, lansez peste 25 de metri, intr-o zona unde aveam, probabil, cateva ture de manivela ca loc de evolutie, din cauza bradisului care se interpunea intre barca si ochiul care imi atrasese atentia. Amorsarea voblerului s-a petrecut instant. Doua jerk-uri si trei ture de mulineta. Zbammmmm.... Firul o ia la stanga, GAD Chaser-ul despica aerul si se incarca. In barca, colegul meu de pescuit ramasese uimit. "De unde ai scos-o?". Dupa un drill printre buruienile care inconjurau barca, aduc in barca o stiuca punctabila, prima a zilei respective. Istoria s-a mai repetat pe acelasi ghiol, unde oscilantele si gliderele trecea, vorba ceea, ca gasca prin apa. Plin de incredere in Bet-a-Shad, zic sa mai fac o incercare. Scot din trusa un alt vobler pe care il studiasem pe Youtube, in partidele aceluiasi Shanin: Pontoon21 Shallow First. De data asta, o culoare aprinsa, un profil mai delicat, tip minnow. De fapt, acest model este inspirat din celebrul Jib al japonezilor de la Smith.

shallow first
Daca Bet-a-Shad este un soi de hibrid intre un crank si un minnow, care se zbate in agonie pe centimetru patrat si alterneaza plonjoane fatale cu rasuciri acrobatice, Shallow First are o evolutie preponderent orizontala, fiind perfect pentru ape cu o coloana libera de maxim 15 centimetri. Fata de un glider, care necesita jerkuiri puternice pentru a evolua atractiv, Shallow First reactioneaza la cea mai mica smucitura a batului, chiar si pe recuperare continua, rectilinie. Astfel, in vreme ce traiectoria lui este perfect predictibila pentru pescar, pentru stiuca se dovedeste a fi o atractie fatala.

Nu va lasati pacaliti de dimensiunile mici, de corpul subtire, de ancorele delicate. In toate aceste detalii sta secretul maiestriei fabricantului. Cu cat pestii sunt mai mofturosi, cu atat prezentarea nalucii trebuie sa fie mai eleganta, mai fina, cu atat trebuie sa folosim fire mai subtiri.

Cei 10 centimetri cantaresc doar 9.9 grame. Finete maxima pentru un vobler. Pentru mine, conteaza enorm ca in timpul unei partide sa nu pierd timp cu schimbarea betelor, iar cand pestii nu se hranesc activ, trec pe lansete medium-light sau medium, cu putere de aruncare de maxim de 12 sau 20 de grame. Astfel, pot pescui discret la distante mai mari decat as face cu o lanseta medium-heavy de 30 sau 45 de grame, considerate etalon in pescuitul la stiuca. Pentru ca, daca dupa cateva ore nu am avut prezentari pe stilul clasic, este destul de clar ca trebuie schimbata tehnica de abordare a partidei. Deja, nu mai vorbim de o selectie a capturilor, ci de salvarea unei zile compromise aparent. Iar nalucile care ma ajuta in acest sens nu sunt foarte multe, dupa cum ziceam. Au insa si un pret pe masura, daca le comparam cu pretul unei oscilante, sau al unei rotative. Daca insa ne uitam la cat a ajuns sa coste un Slider, sau chiar un vobler chinezesc bine finisat, va veti schimba rapid parerea.

In aceeasi partida, am testat si un vobler nou: Westin Platypus, floating, 10 cm. Ce moment sa fie mai bun pentru un test, daca nu atunci cand pretentiile stiucii sunt la cote maxime? M-a atras forma, care imi aducea aminte de unul dintre cele mai bune voblere pe care le-am avut, dar care si-a dat obstescul sfarsit in dintii zecilor de stiuci pe care le-a prins: Zalt Floating de 11 cm. Platypus mi s-a parut a fi din aceeasi familie de voblere din Nordul Europei, arcuite de spate si cu o evolutie haotica pe recuperare liniara. Cum Zalturile nu se mai gasesc pe la noi, am zis sa il incerc. Si nu am regretat deloc.

Atacul a venit pe stop, atunci cand naluca pare a se ridica spre suprafata, obosita de sprintul printre ultimele fire de bradis. Ceva mai curajoasa decat suratele de la Pontoon21, aceasta se duce pana la un metru adancime, pe recuperare agresiva. Rascheteaza fundul ghiolurilor, iar daca simti ca ai agatat ceva, trebuie doar sa lasi voblerul sa urce la suprafata. Spinarea bombata este cea care loveste obstacolul submers, nu ancorele.


Sa nu va imaginati insa ca Bet-a-Shad, Shallow First, Danzate Lipless sau Platypus prind peste indiferent ce ati face. Tot pescarul este principalul actor. Numai ca atunci cand lanseul este precis, cand traiectoria recuperarii este exacta, cand calibrezi adancimea la care cauti stiuca, aceste voblere vor scormoni in apele salbatice pana cand cel putin un exemplar punctabil le va ataca. Si nu va fi un atac insipid, timid. Va fi unul brutal, chiar daca dimensiunea stiucii nu ar inspira acest lucru. Ele sunt voblere cu tupeu, care stiu cand sa se impuna in fata colegilor de trusa.


Ma intreba colegul meu de barca de ce nu pescuiesc mereu cu aceste voblere, daca stiu ca prind peste. I-am raspuns ca ele sunt "arma secreta", alaturi de alte trei voblere de la Izumi, Jackall si DUO. Prind peste atat de bine, atunci cand daca ai folosi altceva , ai zice ca pescuiesti in cada, incat nu merita sa le stric in dintii marlelor ori ai junioarelor in zilele cu activitate crescuta a stiucii.

In plus, sunt voblere care trebuie pescuite din barca, pentru a le putea controla bine. De pe mal, riscul sa agati si sa le pierzi este destul de mare. Ceea ce nu i-am spus insa, in acel moment, era faptul ca pentru piata articolelor de pescuit din Romania, ele reprezinta o noutate, din punct de vedere al accesibilitatii, iar eu insumi fusesem destul de reticent in a le achizitiona. Asa ca, pana sa alcatuiesc trusa de urgenta, construisem deja un dulap de naluci pentru stiuca. Dar, iarna este un sfetnic bun pentru trierea acestora :) Timpul petrecut la pescuit este atat de pretios, incat merita sa il folosim in compania unor voblere extraordinare!

Back to top