Pentru mine pescuitul la păstrăv reprezintă un capitol aparte, unul special. Și rimează cu un râu cristalin și vijelios, cu pădurea de conifere, aerul tare și rece de munte și o liniște tulburata doar de curgerea apei. Însă insuccesul unei dimineți pe o apă natură pustie și pustiită, m-a împins spre o noua experiență. Și anume pescuitul într-o păstrăvărie. Sau mai englezește spus Trout Area.

Trout Area este un nou curent in spinning-ul global. Nou este pentru Europa, pentru ca pentru Japonia este o metoda practicata de decenii. De fapt Trout Area reprezintă pescuitul în păstrăvării. Si nu mă refer la cuvele rectangulare sau circulare din beton unde se cresc intensiv păstrăvii. Mă refer la micile iazuri construite de proprietarii de păstrăvării pentru a atrage un nou timp de client: pescarul sportiv.

In Japonia, Trout Area a fost impus la început de ofițerii armatei americane staționați ca trupe de ocupație ca ulterior pescarii japonezi sa preia aceasta tehnica specifica si sa o dezvolte în ceva cu totul aparte. Adică într-o adevărată arta cu lansete, fire, năluci și accesorii specifice.

Trout Area s-a impus la nivel mondial dintr-un motiv foarte simplu: sezonul de păstrăv este foarte scurt iar toamna târzie, iarna si primăvara pescarul de păstrăv nu făcea nimic altceva decât sa aștepte începutul de sezon. Astfel iazurile suprapopulate au deveni locuri de joaca pentru pescari în așteptarea adevăratelor provocări ale pescuitului pe ape naturale de munte.

Puriștii ar spune ca acesta nu este un pescuit. Este o joaca fără sens. Altfel cum ar putea fi dacă te uiți în apa cristalină si vezi zeci de păstrăvi forfotind care încotro. Dar când vor arunca o năluca si vor observa ca aceasta nu este atacata decât de câteva exemplare iar după capturarea a 4-5 pești năluca respectiva nu va mai incita nici măcar un păstrăv, atunci își vor schimba părerea. Pentru ca un astfel de pescuit este deosebit de tehnic si spectaculos iar acesta este, după părerea mea, cheia succesului acestei tehnici.

Astfel de idei preconcepute am avut si eu. Pana în dimineața care a reprezentat prologul acestui articol. Am intrat in păstrăvărie iar patronul ne-a condus către iazul destinat pescuitului. Exemplare capitale săgetau suprafața ici si colo, zeci de pești patrulau maluri, liniște, curățenie, într-un cuvânt: RAI! Nerăbdarea si-a spus cuvântul si în câteva secunde toți pescuiam de zor. După un prim val de capturi modeste in raport cu monștrii ce se zarea săgetând din adâncuri, a urmat o pauza si o prima lecție. Păstrăvii învățau repede nălucile si după câteva capturi, aceștia încetau sa mai atace nălucă respectiva. Așa ca am început sa schimbam nălucile atunci când acestea nu au mai dat randament.

A urmat o noua lecție. Nălucile noastre adaptate pescuitului pe râu nu erau la fel de eficiente la pescuitul pe lac. Si așa am învățat de ce în cataloagele cu produse destinate păstrăvului exista o categorie speciala denumita Area.

Si totuși micro-oscilantele au reprezentat vedeta partidei noastre în special modelul Scheila de la cel mai nou brand apărut pe piața noastră, respectiv producătorul nipon ValkeIN.

Voblerele, puține câte am avut adecvate destinate pescuitului pe lac, au avut rezultate mediocre din punct de vedere a taliei peștilor dar au produs constant. Vedetele au fost Horizard și Li Worm de la ValkeIN dar și Banacra si Choco Cra de la Palm`s.

Tehnica de recuperare a fost una pe care am deprins-o relativ ușor: vârful lansetei orientate in sus iar mulinarea nălucii se făcea continuu cu viteza redusa. In plus stopările și jerk-urile dădeau uneori impulsul necesar peștelui sa atace decisiv. Înțeparea peștelui se face cu o smucitura scurta si decisa iar recuperarea lui se face încet si fără a forța prea mult.

Portretul lansetei este unul foarte simplu: putere de aruncare UL adică 0-7g (pentru a arunca cu ușurință năluci din categoria micro), acțiune parabolica (pentru a atenua drilurile efervescente si lumânările energice ale păstrăvului, nefiind nevoie de o putere formidabila a lansetei pentru ca astfel de iazuri in general nu au structuri sau agățători de care pescarul trebuie sa se ferească) iar lungimea de maxim 1.80 m (iazurile din păstrăvării au suprafețe modeste si nu este necesar un lanseu foarte lung drept care nici lanseta nu trebuie sa fie foarte lunga). Eu am folosit o lanseta Favorite Exclusive (0,5 - 6g, 2,23 m, Extra fast) adecvata pescuitului pe râu atât cu năluci siliconice dar și cu năluci reactive, lucru posibil datorita blactorului din vârf. Lanseta a făcut fata și pescuitului pe lac fără nici un fel de probleme iar drilurile cu peștii mari au fost chiar facile.

Firele cel mai des folosite sunt cele monofilament de 0,12-0,14 mm cu mențiunea ca utilizarea unui produs din clasa premium este recomandata pentru a face față cu brio întâlnirii cu exemplare de peste 1 kg.

La capitolul năluci trebuie menționate oscilantele (2-5 cm, 1-4 g, într-o cromatica închisa dar si culori foarte vizibile precum rozul sau verdele fluorescent), rotativele, voblerele (de tip crank și vibration, cu gramaje și dimensiuni din clasa micro) iar când absolut nimic nu mai funcționează, nălucile siliconice (aici nu exista regula pentru ca absolut orice forma și culoare a dat rezultate). Trebuie menționat ca eficienta nălucilor siliconice este mult diminuata fata de pescuitul păstrăvului pe râu, pentru ca lipsa unei vibrații puternice si modul de pescuit face din aceasta nălucă una destul de invizibila în lac. Practic dacă nu cade exact lângă un păstrăv dispus sa o atace, nălucă se va scufunda către anonimatul iazului iar pescarul va deveni din ce în ce mai frustrat cu fiecare lanseu rămas fără atac. Tot la echipamente vreau sa menționez echiparea tuturor nălucilor cu ac simplu și debarbetat (produse special de DECOY sau Owner), utilizarea unui minciog din silicon sau din plasa fără noduri precum si utilizarea unui degorjor (noi nu am avut dar cercetând atenți internetul am ajuns la concluzia ca e ceva esențial și ne-ar fi ajutat enorm) toate aceasta pentru  a permite eliberarea în cele mai bune condiții a peștilor. Pentru ca în acest moment patronii unor astfel de iazuri nu sunt încă obișnuiți cu ciudații care pescuiesc si dau drumul peștilor, majoritatea păstrăvăriilor insistând asupra păstrării tuturor peștilor capturați si achiziționarea cantității pescuite. Deci se impune in primul rând o pregătire a echipamentului propriu apoi un lobby activ in rândul patronilor de păstrăvării pentru a permite pescuitul C&R contra unei taxe modice.

La finalul zile bilanțul personal a fost unul extraordinar: 1 indigen trecut de 1 kg, 1 fântânel de același calibru, 3 curcubei din care unul cu adevărat mare dar și o mulțime de păstrăvi pe care dacă i-ași fi prins pe râu ar fi însemnat partida vieții mele. Așa s-au adunat doar la o suma de câteva zeci de capturi.

Întors acasă am căutat tot internetul și am fost uimit de amploarea fenomenului Trout Area în Japonia, de echipamentele și tehnicile impecabile folosite în competițiile de acest gen și deja un nou proiect se creionează în mintea mea: popularizarea tehnicilor și echipamentelor de Trout Area în Romania. Iar în toamna chiar un prim concurs. Este un pescuit mult prea spectaculos pentru a nu fi practicat de cât mai mulți pescari!

Fir întins și ne vedem prin păstrăvarii!