Iarna pare fara sfarsit...

Apele au cazut de mult prada inclestarii gerului perfid. E mai mereu insotit de fratele său, vantul, care nu face decat sa-i inzecesca puterile. Podurile de gheata ce le-au asternut peste ape confirma ca au castigat batalia aceasta. Dar e doar o batalie...una din nesfarsitul razboi al anotimpurilor .
Incet, parca nevazuta, parca uitata, apare ea, primavara. Si nu, nu e timida si nici firava cum multi ar spune, pentru ca tot ce au castigat in ultimul timp fratii ger si vant, incep sa piarda in fata ei. E adevarat, lucrurile nu se intampla atat de repede pe cat mi-as dori, dar stiu care va fi deznodamantul. In curand voi fi din nou acolo, pe ape, urmand sa am bataliile mele cu pestii. Luptele imaginare, strategiile, drillurile inchipuite ce mi-au macinat intreaga iarna vor trebui sa prinda contur.

Experienta ultimilor ani ma face sa stiu precis cum si unde voi incepe prima partida de pescuit din noul sezon. In ultimul timp am urmarit mereu debitul raului si gradul de turbiditate, deoarece topirea zapezilor face ca acestea sa varieze de la zi la zi. Atunci cand apa incepe sa prinda usoare tente de limpezire si cota e in scadere, premiza unei partide bune incep sa se contureze. Sunt un adept incontestabil al pescuitului ultra light si light, iar in lunile primavaratice (sfarsitul lui februarie, martie) acesta pare mereu a fi cea mai buna alegere. 

 

Daca in restul anului avatul il pescuiesc destul de rar, primavara el reprezinta trofeul. Se tot vorbeste si se scrie despre acest peste incapatanat si ciudat in comportament, intrucat daca ai avea posibilitatea sa aduni toata informatia scrisa despre el si despre stiluri de al pescui, ar rezulta un imens puzzle, greu sau imposibil de rezolvat.
Naluci ca : voblere minnow cu vibratii marunte, lipless-uri, poppere, stick bait-uri, rotative, oscilante, cicade, sof-turi si poate altele pe care nu le stiu sau imi scapa acum, se gasesc in meniul acestui peste. Vazind aceasta diversitate de naluci s-ar crede ca e un partener facil de intrecere, dar nu e deloc asa. Ei totusi, am reusit cumva sa-mi dau seama ca in aceasta perioada a inceputului de primavara, atunci cand este amortit de gradele inca scazute ale apei, il pot aborda usor altfel. 100 % cu naluci soft!

 

 

Daca vara atunci cand siajele vazute pe apa si atacurile explozive ale acestuia sunt exasperante, in aceasta perioada trece in modul "silent", adica receptarea lui vizuala e nula. In general, il gasesc in ape cu curenti slabi si adancimi medii de 1-2 metri, pastrandu-si in mare locurile unde l-am vazut si in cursul anului trecut. Stiut e faptul ca in perioada calda, recuperarea nalucilor se face in viteza, folosind mulinete cu sistem de recuperare mare, acum e timpul de a schimba acest fapt. Deoarece nivelul pestelui de a gresivitate si atac a scazut, trebuie tinut cont de acest lucru. Asadar, mi-am adaptat tehnica de pescuit incercand sa pescuiesc cat mai discret si fin. Nimic agresiv, totul facil pentru peste, cu scopul de al determina sa atace. M-am axat pe niste naluci soft ce s-au incadrat extraordinar de bine atat la dimensiune, dar cel mai important, la vibratie. Cred ca aici e una din partea cea mai importanta a pescuitului cu artificiale, vibratia naluci. Din multitudinea de softuri ce se gasesc in ultimul timp si la noi pe piata, am gasit anumite modele create de japonezii de la Pontoon 21, ce se incadreaza perfect in meniul primavaratic al avatilot si nu numai, iar aici fac referire la gumele Ratta si Awaruna.

 

Modelul Ratta, e un soft slim minnow, foarte subtire si cu un apendice vibratil mic ce in combinatie cu jiguri usoare face sa fie naluca mai mereu castigatoare. Jigurile 3-3,5 g, pe apele mai sus amintite, sunt suficiente pentru a prezenta momeala corect. Cum spuneam, adio recuperarile rapide, totul se transforma intr-un pescuit ultra light cu recuperari fine, in dinti de fierastrau si pauze mai lungi ca de obicei. Firele sunt cele pe care le folosesc in cursul anului la biban, Sunline Super Pe de 6 lb, intotdeauna cu inaintas de fluorocarbon, un fluoro de la Dragon pe care l-am gasit ca fiind unul de calitate si bun la pret. Acesta il folosesc pentru ca nu de putine ori sunt momente in care stiucile sunt si ele atrase de miscarea "silfida" a modelului Ratta.
Guma Awaruna, un soft cu un profil de tip "flat", are o paleta vibratila mai mare decat modelul Ratta, iar pe abdomen striatii ce am observat ca retin aerul in momentul scufundarii. Probabil ca mici bule de aer se desprind de pe el in momentul recuperarii, lucru ce cu siguranta atrage atentia rapitorilor. Acesta il folosesc in momentul cand sesizez un grad mai ridicat de hranire din partea avatilor, armat pe aceleasi jiguri de 3-3,5 g.

 

Pe cat de ultra light si fin este echipamentul si stilul de pescuit, pe cat de amortiti sunt avatii chiar si in drill, pe atat de neasteptata si violenta este intotdeauna trasatura! Poate doar salaii imbracati de nunta, ce-si pazesc cuiburile, se mai pot mai pot compara cu acestia. Fantastic! Acea fractiune de secunda face intotdeauna punctul culminant al zilei de pescuit. Uiti de frig, de mainile inghetate pe bat si mulineta de sutele de lanseuri facute in zadar, toate acestea pentru acea trasatura. Stiut e faptul ca vara nu e un peste ce opune rezistenta in drill, trasatura fiind la fel de spectaculoasa, dar, folosind un echipament de finete chiar si in acea perioada, va garantez ca va veti schimba parerea .
Concluzionand, finetea e cuvantul de ordine si alegerea corecta a vibratiei nalucilor. Cu siguranta ca se gasesc mai multe modele si variante, dar aceste doua reprezinta deja pentru mine o certitudine.

 

Cred ca la acel puzzle imens al pescuitului la avat am mai adaugat si eu o mica piesa si sper sa fi fost de folos cuiva aceste informatii pe care sa le puna in aplicare. Mi-ar placea ca acel razboi al anotimpurilor in care nu exista invingatori si invinsi, ci doar un fapt perpetuum, sa se regaseasca mereu intre noi, pescarii si ei, pestii.