Odata cu racirea temperaturii si implicit a apei, salaul se muta pe locurile de iernat, in zone cu apa ceva mai adanca si diferite structuri submerse sau denivelari ale substratului. De obicei, vara este mult mai dispersat si se hraneste deseori aproape de suprafata apei, urmarind bancurile de obleti. Spre sfarsitul sezonului insa, salaul se aduna in grupuri mari, in zone bine determinate. Locurile ideale pentru acesta sunt cele care au fundul tare si sunt situate intr-o zona de confluenta pentru curentii subacvatici, acolo unde apa este bine oxigenata si se gasesc si numerosi pesti-prada. De aceea, se poate usor concluziona ca in pescuitul salaului cea mai importanta si grea parte este localizarea.

Cea mai rapida si eficienta metoda de gasire a "zonelor fierbinti" este folosirea sonarului, de preferat unul cu sistem "side imaging". Avantajul acestui sonar este ca ne permite sa acoperim o suprafata foarte mare de apa intr-un timp scurt. Desigur, odata identificate locurile promitatoare, acestea trebuie testate, lucru care dureaza. In lipsa unui sonar, cea mai eficienta metoda de a sonda o apa necunoscuta este cu un jig greu care prin lanseuri lungi si repetate ne ofera o imagine tactila destul de detaliata a substratului. Cu ceva exercitiu, vom putea identifica zonele cu agatatura sau diferitele 'rupturi' de adancime (platouri, praguri, gropi etc). Foarte important de retinut este ca populatia de salau, chiar abundenta fiind, poate fi cantonata in cateva zone ale lacului. Sugestia mea este sa nu va lasati descurajati daca locurile pe care le stiati ca fiind productive par moarte. Insistati, cautati incontinuu, si sansele sa aveti atacuri din partea salailor se vor pastra.

Dupa ce a trecut partea cea mai grea si am descoperit un loc productiv, incepe adevaratul pescuit la salau, care este de cele mai multe ori spectaculos. Daca in zona este un banc mare de salau, putem prinde zeci de pesti intr-un timp foarte scurt, experienta care trebuie savurata la maxim deoarece se intampla de regula rar si cu greu poate fi egalata.

Ultima necunoscuta din ecuatia pescuitului la salau este naluca. Sunt multe polemici in legatura cu cea mai "prinzatoare" naluca. Oferta actuala de pe piata si colectiile impresionante pe care multi pescari de spinning le au in truse pot deruta usor chiar si un pescar experimentat atunci cand vine vorba de alegerea nalucii potrivite. Cand salaii se hranesc frenetic, majoritatea nalucilor prind bine. Aproape ca nu conteaza ce alegi din trusa. Toate sutele de gume pe care le ai la tine iti dai seama ca s-ar putea reduce foarte bine la un plic sau doua.

Situatia se schimba cand ai impresia ca toate acele modele de naluci pe care le ai la tine sunt pescuite in cada din baie, nu intr-un lac pe care il stiai populat cu salai. In astfel de momente, o schimbare subtila de vibratie sau culoare a nalucii iti poate aduce cativa pesti foarte valorosi.

La ultima mea partida de pescuit la salau toamna, am hotarat sa pescuiesc cu voblere rattling, mai exact cu modelul Vibration de la DUO International, in timp ce prietenul meu a pescuit cu plastice moi – in principal modelul Pontoon21 Ratta.

Lupta pentru suprematie dintre nalucile “hard” si “soft” este una eterna si, cred eu, niciodata nu se va termina cu un rezultat decisiv pentru ca -evident- ambele categorii prezinta avantaje si dezavantaje. Mai jos voi incerca sa sintetizez cateva din caracteristicele celor doua naluci cu care am pescuit pentru o comparatie bazata pe date concrete. In ceea ce ma priveste, voblerele DUO Realis Vibration au avut rezultate fenomenale in pescuitul salaului. Recunosc ca le-am descoperit eficienta abia dupa ce am epuizat toate tipurile de gume din trusa si nu mai stiam ce sa incerc. Avantajele principale ale acestui vobler sunt:

-acopera o suprafata foarte mare de apa intr-un timp scurt. Desi se pescuiesc absolut la fel ca si plasticele moi, anume prin tehnica “dinti de fierastrau”, pot fi lansate mult mai departe si se scufunda mai repede, astfel ca si recuperarea o sa fie mai rapida -provoca vibratii de intensitate mare in apa care scot de cele mai multe ori salaul din apatie si provoca atacuri violente

-sunt echipate cu carlige triple Gamakatsu care au ocazia sa intepe pestele chiar si atunci cand acesta nu inghite voblerul, ci doar il loveste cu botul sau capul, un comportament frecvent la salau, datorita instinctului teritorial de pradator

-poate fi lansat cu cea mai mare usurinta chiar si in conditii de vant puternic datorita greutatilor din tungsten pozitionate inteligent la interior Singurul dezavantaj important este ca nu poate fi folosit in zone cu agatatura. Ancorele se agata mult mai repede decat un jig normal.

Plasticele moi Ratta de la Pontoon21 isi datoreaza reputatia si eficienta urmatoarelor caracteristici: -corp suplu cu o coada foarte subtire si paleta perfect proportionata pentru o bataie “fina”. Deoarece salaul nu inghite pestele cu totul, ca stiuca, nalucile mai suple sunt indicate pentru a avea mai multe prezentari si sanse mai mari de intepare.

-sunt impregnate cu un atractant special (SFT), care ii ofera nalucii acelasi gust si miros ca al unui peste real, fapt care se traduce in muscaturi mult mai agresive si elimina riscul ca salaul sa scuipe “guma” inainte sa apucam sa intepam

-gama de culori este foarte variata si contine toate nuantele testate si verificate in pescuitul salaului in apele noastre.

Revenind la partida mea de pescuit la salau, dupa ce am localizat pestii si am inceput amandoi sa prindem, am realizat in scurt timp cateva diferente practice intre nalucile folosite. Desi amandoi prindeam frecvent pesti, eu, pescuind cu voblerul, aveam o frecventa mai mare a capturilor, deoarece reuseam sa intep salaii cand acestia doar loveau voblerul, pe cand la “guma” apareau destul de multe rateuri.

Un alt lucru interesant pe care l-am observat a fost ca marimea de 6,2 cm a voblerului nu a descurajat nici salaii foarte mici, de 300-400 de grame. Cu toate ca cei mai multi salai erau de dimensiuni mici, am reusit sa prindem si cativa mai respectabili, intre 1 si 2 kg, in numar aproximativ egal atat la gume, cat si la vobler.

Dupa ce zona cea mai productiva a inceput sa nu mai dea rezultate si am pornit in cautare de noi locuri, voblerul s-a dovedit a fi mult mai eficient in a prospecta zonele noi pentru ca il puteam lansa mai departe si il recuperam mai repede. Desi nu am mai gasit un numar substantial de salai cantonati intr-un loc anume, am reusit sa mai prindem cativa solitari, cei mai multi la vobler.

Cred ca foarte importanta a fost vibratia voblerului, provocata de bilele de tungsten din interior, care atragea salaii de la distante mai mari, stimulandu-le receptorii din linia laterala.

Ca o concluzie, cred ca este foarte important sa avem o selectie cat mai variata de naluci in trusa de spinning si nu trebuie sa evitam sa testam naluci si strategii noi. Abordarile diferite pot aduce rezultate spectaculoase si neasteptate si care, in timp, se transforma in experienta acumulata valoroasa.