(...) Sa riscam oare un al doilea esec in conditiile in care urmatoare zi de pescuit va fi  si ultima ?... Precedentele experiente in aceasta zona ne incurajau totusi sa mai cautam inca o data senzatiile tari oferite de atacurile si drill-urile cu avatii trecuti de prima tinerete in curentul puternic al canalului Sulina. Un detaliu important ce s-a dovedit practic decisiv in luarea unei decizii a fost faptul ca, de fiecare data, diminetiile au fost mult mai productive decat dupamiezile. Asadar puteam atribui circumstante atenuante esecului suferit in dupamiaza zilei de sambata. Urmeaza ca luni dimineata sa iesim inca o data la varsarea canalului Sulina in Marea Neagra, in cautarea lupilor Dunarii. Pregatim cu mare atentie de cu seara echipamentul, avand grija sa nu lipseasca noile achizitii facute inaintea plecarii noastre in Delta. Ora 3:45 – trezirea; ora 4:20 – bagajele erau aranjate cu minutiozitate in barca. Dupa un scurt popas la Star 2000 pentru alimentare, plecam in tromba catre gura de varsare. Era prima dimineata fara nici o adiere de vant, fapt ce favoriza abordarea celor doua "maluri" ale canalului Sulina din exterior, la nord dinspre Golful Musura, iar la sud din Marea Neagra. Nu de putine ori, in conditiile unui debit mare al Dunarii, gasiseram avatii cantonati in afara curentului, in exteriorul canalului Sulina sau chiar in largul Marii Negre. Pentru o ancorare in conditii de siguranta aveam insa nevoie de o zi in care vantul sa nu-si faca de cap. Am pescuit avat pe Dunare de suficient de multe ori incat sa recunosc ca exista anumite conditii meteor necesare pentru un pescuit eficient. Alegem sa incepem pescuitul in exeriorul "malului" sudic (din Marea Neagra) motivati de prezenta in acea zona a catorva pelicani si cormorani. Acela era semnul de prezenta a pestelui-prada. Nu ne ramanea decat sa speram ca si avatii erau prin preajma, deoarece atacurile din suprafata lipseau. Lipsa atacurilor din suprafata ne-a determinat sa folosim pentru inceput voblere fara barbeta de tip rattling, mulinate incet, in proximitatea substratului. Dintre acestea iese in evidenta inca de la primele lanseuri Jackall Bros – TN60 – mat tiger. Frana mulinetei este bine reglata pentru a putea controla furia primelor exemplare aduse la barca pentru fotografiere si apoi eliberare. O data cu cresterea intensitatii luminii, decid sa schimb naluca ce adusese in fata aparatului de fotografiat primele exemplare. In aceste conditii indicata ar fi fost folosirea unor culori naturale, fara insa a schimba modul de prezentare al nalucii, deoarece la suprafata nu se citea inca nici un semn al prezentei avatilor in zona vizata de noi. Urmatoarele "victime" au fost facute cu  Jackall Bros – TN60 – ayu. Dupa aproximativ jumatate de ora trasaturile inceteaza ca din senin. Observam la o distanta de aproximativ 150 de metri primele sarituri in suprafata ale pestilor prada, precedate de atacurile greu de confundat ale avatilor. Ne repozitionam rapid si decidem sa abordam diferit zona vizata. Aici am folsit voblere de tip minnow, mulinate rapid, ce trebuiau sa indeplineasca o conditie importanta: sa lucreze corect in curentului puternic. Intra in scena in aceste conditii  Jackall Bros – Squad Minnow – koayu – 80 mm – 9.7 grame, o naluca suspending, perfect echilibrata pentru lanseuri lungi, avand dimensiunea numai buna pentru a starni "foamea" exemplarelor bine crescute. Pescuitul avatului este foarte dinamic, in continua miscare, un pescuit ce necesita atentie sporita la orice detaliu, la tot ce se intampla in jurul nostru, fiind binecunoscuta migratia acestuia dupa pestii-prada. Nu dureaza mult timp pana ce nu mai primim nici un semnal din partea partenerilor nostri acvatici. Atacurile incetasera inca o data. Dupa cateva repozitionari fara succes in zona sudica a canalului, decidem sa ne indreptam atentia catre pragurile formate intre Golful Musura si Marea Neagra. Am pescuit pentru inceput cu rattling-uri, insa de aceasta data folosirea lor s-a dovedit neinspirata. Probabil ca zgomotul emis in apa de lestul din tugsten al acestora nu mai trezea instinctul predatorial al avatilor. Tubertini – Vibra Jig, voblerul cu care si in prima parte a zilei inselasem vigilenta catorva avati, s-a dovedit aici singura solutie ce a mai dat randament. Dimensiunea de 80 milimetri si forma aerodinamica coroborate cu greutatea mare (18 grame) fac din aceasta naluca practic un "glont" cand vine vorba de lungimea si precizia lanseurilor. Evolutia sa se cotroleaza din modul de recuperare, putand fi pescuit cu succes atat in pelicula cat si in apropierea substratului. Daca in prima parte a zilei culoarea castigatoare fusese “01”, aici s-a dovedit decisiv Tubertini – Vibra Jig – 03. Spre deosebire de primele lanseuri ale partidei, cand toti pestii, fara exceptie, atacasera dupa mulinari lente, cu prezentari ale nalucii in apropierea substratului, acum avatii loveau ca trenul voblerul mulinat foarte rapid. Pentru aceste momente trebuie macar o data-n viata incercat acest tip de pescuit.  Acestea sunt situatiile in care atat frana mulinetei cat si lanseta joaca un rol important in imblanzirea fiarelor, din acest motiv eu recomand pentru pescuitul avatului folosirea lansetelor din fibra de sticla. Razele soarelui capatasera parca pe nesimtite intensitate, si o data in plus venise clipa in care avatii isi inceteaza activitatea. O data cu asta decidem si noi sa ne retragem inapoi in Sulina pentru o scurta, dar binemeritata pauza, urmand ca dupamiaza sa incheiem periplul nostru in Delta cu inca o incursiune in cautarea bibaniilor. Dupa cele intamplate si descrise mai sus, pot spune cu toata convingerea ca a meritat pe deplin sa ne asumam riscul de sacrifica ultima zi pentru a pescui dupa avat la varsarea canalului Sulina in Marea Neagra ... Fir intins !