-
Postat de: Razvan Vintilescu
-
Publicat in: Blog Pescuit
-
Tags: pecuit la stiuca , Pontoon21 , GAD Chaser , lanseta GAD ,
Pontoon21 GAD Chaser - lanseta de stiuca din 2015
Stiam ca e mare. Peste trei, probabil. Cand a facut prima volta la suprafata, undeva la peste 20 de metri distanta, inima a facut si ea o lumanare, sarind in gat. Era mai mare. Deja, de firul extrem de subtire (un textil invelit in mono, pentru lansari lungi, cu o rezistenta de 4 kilograme) tragea recordul personal. A fost momentul in care mi-am dat seama: daca nu o scap in urmatoarele secunde, o pun pe mal. Nu forta, nu marimea, nu smecheriile subacvatice sau aeriene pe care avea sa le incerce reprezentau un pericol. Pericolul era in creierul meu. In acel moment, cand ii dai seama de ce ai capsat cu naluca din prelungirea ansamblului neuro-musculo-scheletalo-lansetar, poti pierde totul. Te blochezi. Nu reglezi frana cum trebuie. Nu inclini batul pe traiectoria optima. Nu fortezi in momentul oportun si nu cedezi la timp, te lasi surprins de o saritura care iti inmoaie firul si… s-a dus.
Un varf de deget a atins frana mulinetei Shimano Sustain si crescendo-ul nebun a invadat balta. Si cu acel varf de deget, suficient pentru a mangaia pe cineva in somn, fara sa il trezesti, am stiut ca exemplarul de Essox Lucius, trecut de zece livre greutate, nu va scapa. Pentru ca ce s-a intamplat in continuare mi-a dat incredere. In loc de frica si emotii, in loc de transpiratii si tremuraturi, am simtit ceva ferm, surprinzator de puternic si cu o flexibilitate adaptata perfect pestilor mari.
Era a cincea partida pe care o faceam cu lanseta GAD Chaser, produsa de Pontoon21. O cumparasem prin toamna, la sfatul unui prieten, ca pe un bat de pescuit salai. Insa, dupa cateva gherle, justificate in mare parte si de absenta apetitului acestora in general, ori chiar de absenta lor fizica de pe baltile respective, ma uitam la frumusete de scula, cum o sa stea ea nefolosita pana la primavara. Asa am ajuns sa ma documentez din filmele de pe YouTube, ca sa vad a ce o folosesc altii. Gandul de a fi dat peste 150 de euro pe o lanseta care va aduna praful nu imi dadea pace.
Bete rapide, noua filosofie
Asa am aflat ca Pontoon21, desi este o firma japoneza, vinde doar in Federatia Rusa, o piata imensa de altfel si cu un bazin hidrografic inimaginabil. Am mai aflat ca producatorii japonezi (si nu ma refer la Shimano, care este deja un brand global) au o preferinta pentru betele fast si extra fast, indiferent de specia vizata. Si asta, pentru ca au simplificat lucrurile. Poti sa joci o lingura oscilanta pe verticala, in dinti de fierastrau, iar atacurile pe cadere vor fi exemplar fructificate de betele rapide. Asta, in opozitie cu scoala de gandire a majoritatii lingurarilor din Romania, care spune ca betele pentru “table” trebuie sa fie moi, blande, sa permita inhalarea nalucii. Tot pe Youtube am vazut cum Pontoon21, pe langa gama de lansete proprie, lansase si o divizie de Street-Fishing, numita GAD, iar aceasta avea propria ei gama de bete. GAD Chaser era printre cele de top: blanc de carbon Toray, inele Fuji K-R, mandrina Fuji. Extrafast, 2.28 metri. Am realizat insa ca la acest bat se prind balauri, stiuci de legenda si salai de povestit nepotilor. Am vazut ca exista si varante mai ieftine, precum GAD Gancho, dar care nu te avantajeaza in lanseurile lungi si nu sunt la fel de sensibile in a detecta maraielile pestilor mofturosi. Voi fi sincer: alegerea batului GAD Chaser a fost facuta strict pe baza unei recomandari si dupa pe ce am pescuit cu acest bat, incercandu-l practic la o partida. Daca ma documentam inainte, probabil ca as fi ales un GAD Gancho mai ieftin. Dar o asemenea alegere ar fi insemnat ca, in acel moment, cand frana mulinetei caraia precum un fierastrau oscilant, cu cea mai mare stiuca pe care o avusesem vreodata in drill, si increderea mea sa oscileze semnificativ. Nu sunt adeptul cheltuirii banilor pe scule scumpe, doar pentru ca sunt scumpe. Nici al supracalibrarii ustensilelor. Dar exista un confort in calitate si un plus de incredere ce iti face ochiul ager, lanseul precis si controlul nalucii cat mai natural.
Nu traim intr-o tara tocmai civilizata, nu suntem inconjurati de pescari care sa detina o cultura a pescuitului (nu catch&release, ci macar limited kill), avem rauri si balti poluate. Sa prinzi un peste mare pentru ca apoi sa il scapi in drill, e un risc care nu justifica investitiile facute in acest sport.
Un metru de fericire
Dar sa revenim pe balta. Tocmai slabisem frana micrometric. Am vazut parabola imposibila a GAD Chaser-ului, am crezut ca va trosni la cat e de subtire, dar stiam ca nu o va face. Il simteam ca pe o prelungire a nervilor din antebrat, in mandrina reverberau fentele stiucii printre meandrele baltii pline de agataturi. In gand, ma felicitam pentru investitia facuta. Cum stiuca baga cate un sprint, precum o facea pe vremuri Gabriel Omar Batistuta pentru Fiorentina, cum prima treime i-o lua pe urme, iar restul se incorda ca sa o oboseasca mai repede. Chiar si cand a ajuns aproape de mal, cand dihania a tulburat apa cristalina cu doua lovituri de coada, actiunea batului, combinata cu frana mulinetei nu a lasat firul subtire sa se relaxeze. Increderea ca o voi pune pe mal atinsese cote maxime.
Era intepata bine. Ii simtisem ciocanul pe cadere. Lovise oscilanta de 18 grame, handmade, la capatul unui lanseu de aproape 30 de metri. Fixasem ancora aproape instant. Falcile stiucii aveau insertii de otel japonez. Gamakatsu. Din nou, increderea in ansamblul care agata pestele a fost esentiala. Poate cu o ancora mai slaba calitativ, stiuca ar fi fost de mult intoarsa la ale ei. Asa, un brat ii perforase maxilarul si altul mandibula. Doar partea stanga a gurii ii era deschisa. Un drill de peste zece minute deja. GAD Chaser-ul lucra ca un sportiv prezent la Jocurile Olimpice. Stia, parca, ca un asemenea exemplar pe o balta naturala, fara taxa, e la fel de rar ca si olimpiadele. Am chemat un prieten ca sa ma ajute. Eram in apa, cufundat pana la carambul cizmei, intrat in fata unor stufarisuri, ca sa protejez firul de la a se freca de cateva cioate. Cumatra simtea agatatura instinctiv. Si avea de gand sa o foloseasca in avantajul ei.
Orice miscare de aplecare pentru a culege stiuca avea un triplu pericol. In primul rand, modul in care muscase lingura, facea imposibila folosirea gripului, iar minciog nu aveam la mine. In al doilea rand, stateam pe pragul unei gropi de doi metri. Un pas gresit, ar fi insemnat o baie completa. Iar, in al treilea rand, eram destul de circumspect in puterea mainii mele stangi de a prinde de ceafa un animal ca acesta. Horia a reusit sa o cuprinda cu ambele maini de grumaz si sa o salte pe mal. Parca nu se mai termina cand a scos-o din apa. Masuratoarea de pe mal avea sa confirme: 100 de centimetri si 7,2 kilograme. Pe natural, langa Bucuresti, la final de noiembrie.
Mi-au trecut prin mana suficient de multe lansete bune pentru a cunoaste un bat care merita banii. Shimano, Daiwa, Phenwick, Major Craft, St. Croix, MHX, Rapture. Si ma refer la modelele din gama de varf. GAD Chaser a fost, din punctul de vedere al betelor, revelatia anului 2015. Poate ca, daca purta alt nume, era si mai scump. Nu stiu ce street fishing viseaza cei de la Pontoon21 cu asemenea arme letale pentru pesti adevarati. De pe malul Dambovitei imi e greu sa imi imaginez. Dar stiu ce pesti prind rusii cu el si nici ei nu fac tocmai street fishing. Stiu ce peste am luat eu si mai stiu ca nu am scapat nimic cu el. Am pescuit si guma, si oscilanta, si vobler, ajustand insa mereu stilul in care jucam naluca pentru a pemite si inhalarea ei, dar si o intepare fara sanse de a rata. Americanii au scris pe bancnote “In God We Trust”. Nu imi e rusine sa modific o litera si sa spun: “In GAD We Trust”.
P.S. Acest articol nu este o reclama facuta unui bat. Este un text care militeaza pentru investitiile in scule de calitate si care incearca sa explice cum pestii mari pot fi pierduti din cauza lipsei de incredere pe care pescarul o resimte atunci cand foloseste lansete, mulinete, fire sau naluci din gama cea mai de jos a unei companii. Nu o ancora dezdoita este problema unui drill ratat, ci mana care a cumparat-o, sau degetul care nu a reglat frana. V-am prezentat un bat din multele existente, dar despre care se cunosc mai putine lucruri pe la noi. Este o lanseta de stiuca care mie mi-a picat bine "pe mana" si pe care am inteles cum sa o folosesc. Nu este insa o garantie ca la fel se va intampla si cu voi. De asta exista atatia producatori si atatea produse...