In timpul unei partide de pescuit in Delta Dunarii am descoperit cat de dificil este sa pescuiesti la stiuca imediat dupa depunere. Se stie ca dupa aceasta etapa din viata lor stiucile sunt foarte apatice datorita efortului si energiei consumate si se lasa cu greu pacalite de nalucile noastre. Recunosc, nici eu nu am fost foarte pregatit si dotat cu cele necesare, dar iesirea in natura face toti banii si nimic nu se compara cu Delta Dunarii, un loc mirific si unic in Europa. Revenind la partida de pescuit, spuneam ca nalucile luate cu mine faceau parte din categoria nalucilor reactive, oscilante cu o bataie destul de agresiva, voblere cu bile, rotative si gume soft agresive in evolutie. Nu mi-a luat mult sa realizez ca stiuca era cantonata la marginea stufului sau chiar bagata in stuf in multe locuri. Am incercat sa pescuiesc cu o gramada de naluci, dar fara prea mari rezultate. Era clar ca stiucile nu reactionau la stimulii produsi de ceea ce ofeream eu. Se intampla sa iasa din braul de stuf maxim 1 metru renuntand rapid la urmarire. Imi trebuia o naluca cu  vibratie mai marunta si care sa stationeze ceva mai mult timp in zona de actiune a stiucii pentru a-i putea da posibilitatea sa atace decisiv. Cautand in geanta cu naluci am gasit voblerul  SG 4Play Herring Swim&Jerk 9.5cm, 9.5 g produs de scandinavii de la Savage Gear. Este un vobler de tip suspending, articulat , ce poate fi animat atat prin jerkuri scurte, cat si prin tractarea liniara la adancimea dorita. Evolutia este una serpuita la tractare si unduita pe cadere la stopare, adica foarte asemanatoare cu comportamentul unui peste muribund sau ranit. Prin recuperari de tip jerk va evolua cu amplitudine laterala, extrem de atragatoare pentru stiuci. M-am gandit imediat ca acesta poate fi voblerul care sa-mi aduca atacurile dorite pentru ca are o actiune foarte realista datorita corpului triplu sectionat. Ma bazam ca prin alternarea celor trei tipuri de jocuri ale nalucii sa reusesc sa ofer stiucilor timpul necesar pentru atac. Banuiala mea s-a confirmat cand am inceput sa prind. Atacurile veneau in momentul de repaus, pe cadere lina. Interesant este ca cea mai buna culoare s-a dovedit a fi o imitatie de stiuca, Jack Pike 3D. Fiind o perioada foarte apropiata de momentul depunerii, femelele se lasau ghidate de instinctul de a-si devora masculii care se aflau in preajma.  Acest comportament poate fi atat de agresiv incat merge pana la atacarea stiucilor mai mici cu care pescarii sunt in dril. Spre norocul meu, uneori masculii nu erau altceva decat voblerul SG 4Play Herring Swim&Jerk. Va doresc fir intins si capturi cat mai mari!