Avatul este recunoscut in randul pescarilor de rapitor pentru atacul sau brutal. In cele mai multe cazuri acesta survine la vedere, in suprafata apei, cu o rapiditate iesita din comun, fapt ce i-a atras supranumele de “tarpon de apa dulce”. Adaugand langa acest ingredient impevizibilitatea preferintelor sale atunci cand ne gandim la naluci precum si varietatea tehnicilor de pescuit ce pot da randament, nu poate rezulta altceva decat o adevarata provocare pescuitul acestei specii.

Chiar daca, din ratiuni organizatorice si nu numai, este ocolit inca de caravana pescuitului competitional de la noi din tara, avatul isi gaseste din ce in ce mai multi adepti in randul pescarilor de rapitori. Unul dintre motivele pentru care acest peste a capatat atentie il constituie lipsa unei “retete” eficiente care sa asigure reusita unei partide de pescuit. Alternata momentelor in care avatii ataca cu indiferenta la mica distanta de cel ce incearca, fara a avea insa vreun rezultat, sa le insele vigilenta, cu cele optime de hranire in care acestia lovesc cu inversunare nalucile prezentate in pelicula apei, constituie farmecul acestui tip de pescuit.

Aflati inca sub influenta experientei precedente avute la varsarea canalului Sulina in Marea Neagra, asteptam cu nerabdare revenirea la normalul aceastei perioade a cotelor Dunarii pentru o iesire in cautarea senzatiilor tari oferite de atacul si drill-urile cu avatii. O deplasare la Calarasi cu putina treaba in prima parte a zilei poate fi privita doar ca o oportunitate de a pescui la avat intre zidurile scufundate ale cetatii aflate pe insula Pacuiul lui Soare. Am pescuit avat pe Dunare destul de des in ultimii ani si trebuie sa spun ca e un peste care invita pescarul la cautare continua.

In jurul amiezii ajunsesem deja la locul cu pricina, insa, datorita cotelor inca mari ale Dunarii, situatia nu era nici pe departe asa cum ne-o imaginaseram. Zidurile cetatii erau inca in totalitate acoperite de apa, facand astfel imposibila cantonarea pestilor prada si o data cu ei a avatilor in proximitatea acestora. Dupa aproximativ o ora – o ora si jumatate in care am rulat toate nalucile aflate in trusa fara a avea insa nici un rezultat, decidem sa ne deplasam in aval catre bratul Rau.

De aceasta data decizia parea sa fie una inspirata, deoarece pestii prada sareau in toate directiile urmare a atacurilor frenetice ale “sagetiilor argintii “. Existau doua regiuni distincte in care avatii izbeau fara mila bancurile de "albitura". Prima se afla in imediata apropiere a malului de piatra, portiune aproape lipsita de curent propice pentru cantonarea obletilor, iar cea de-a doua era marginea sforului bratului Rau, unde atacurile erau totusi mai rare, insa talia avatilor ce brazdau apa era una considerabila. Decidem sa pescuim in deriva, lasandu-ne purtati de curent, pozitionand barca intre mal si marginea sforului, pentru a putea aborda ambele zone fierbinti.

Aleg din trusa Tubertini Vibra Jig – 80 mm – 18 g – culoare "01", un vobler slow sinking ce si-a castigat un loc important in topul preferintelor mele atunci cand vine vorba de pescuitul avatului. Dicutam despre un vobler versatil, ce evolueaza perfect atat in pelicula cat si in apropierea substratului in curent domol ori foarte puternic. O alta trasatura importanta a acestei naluci o constituie forma aerodinamica ce favorizeaza lanseuri precise la distante considerabile.

Nu trece mult timp pana ce frana mulinetei incepe sa lucreze sub influenta fortei exercitate in drill-ul cu primul exemplar sarit de doua kilograme. Urmeaza o scurta sedinata foto si apoi eliberarea in conditii de siguranta.

Credeam ca in sfarsit scenariul imaginat in care frenezia atacurilor din suprafata avea repercursiuni si asupra nalucilor si echipamentului nostru isi va urma cursul firesc, insa, aveam parte de una din acele zile in care avatii se hranesc in suprafata, dar sunt aproape imposibil de convins sa atace altceva decat bancurile de obleti. Voblere rattling prezentate in pelicula sau in profunzimea coloanei de apa, spinner-tails, minnow-uri care aveau la activ multe "victime" erau rand pe rand ignorate. Revin la acelasi Vibra Jig, insa de aceasta data am preferat culoarea "03". Cateva lanseuri, apoi in fata obiectivului soseste un al doilea avat, insa ceva mai mic.

Dupa alti cativa cativa "juniori" extrasi din proximitatea malului de piatra, decidem sa acordam mai multa atentie celei de-a doua zone fierbinti. Din marginea sforului bratului Rau soseste dupa o lupta intensa si captura partidei. Acelasi Tubertini Vibra Jig a fost si de acesta data la origine.

Nu cred ca a fost intamplare, dar cu siguranta ziua a fost salvata de acesta naluca.

Fir intins !