-
Postat de: Doru Somesan
-
Publicat in: Pescuit la rapitori
-
Tags: Savage Gear Real Eel ,
Naluca care face diferenta la stiuca – Savage Gear Real Eel
Orice pescar impatimit de stiuca a avut cel putin o partida in Delta unde stiuca ataca orice ii trecea prin fata ochilor, iar cei mai putin norocosi au auzit macar de astfel de zile, zile in care stiuca se prinde si la ''insigna de la boneta''. Majoritatea dintre noi chiar au fost infectati cu virusul pescuitului la artificiale in timpul unei asfel de perioade de maxima activitate a rapitorului. Indiferent ca a fost avat, clean, biban, salau sau stiuca acest rapitor frenetic ne-a convins, ne-a dat impresia ca ne pricepem, ca avem o afinitate pentru pescuitul la naluci, poate chiar un talent deosebit daca am reusit zeci sau chiar sute de capturi intr-o zi, desi eram abia la doua sau a treia incercare in acest tip de pescuit. Aceste partide sau, mai bine zis, astfel de zile speciale fac deliciul acestui stil desi, de regula, sunt urmate de lungi si chinuitoare perioade in care pestele parca a disparut complet. Daca pentru un pescar relaxat, doua-trei ore de incercari fara raspuns inseamna plecarea acasa cu o mica nedumerire in minte, nedumerire care pe drumul de intoarcere se transforma intr-o teorie ''beton'' si implica forte obscure care au intervenit implacabil intre el si peste (''schimba dintii'', ''au umblat la apa'', ''aici s-a dat cu curent'', etc). Pentru un pescar ambitios, competitiv (nu neaparat pescar de competitie) inseamna cautarea unei noi cai, de regula mai putin conventionala, de a convinge pestele mofturos sa atace.
Pentru mine, pescuitul de competitie a fost intotdeauna ca un curs intensiv, in care am invatat o multime de lucruri noi intr-un timp foarte scurt, lucruri care ar fi fost aproape imposibil sa le invat pescuind singur sau insotit de unu, doi prieteni. Majoritatea concursurilor la care am participat se incadrau in a doua categorie dintre cele descrise mai sus, adica peste 90% din cazuri pestii au fost mofturosi, circumspecti, deranjati de marea si neobisnuita forfota a celor 50-100 de pescari (barci, motoare etc.). Chiar daca au fost multe cazuri in care n-am gasit solutia castigatoare, am invatat chiar mai multe in aceste situatii pentru ca, din 100 de pescari buni si 100 de truse ticsite, intotdeauna cativa gaseau ''formula magica''.
Asa s-a intamplat si la Campionatul Mondial din Irlanda, unde principalul rapitor era stiuca si, desi se prindea foarte putin, Campioana Mondiala, Italia, a reusit sa aduca la masurat si cei mai multi pesti si exemplarele cele mai mari. Naluca cea mai productiva a italienilor a fost un grub de 30 de cm produs de Savage Gear, Real Eel, pe care niciunul dintre noi nu o avea in trusa, pentru ca eliminasem din bagaje toate nalucile extreme pentru a ne incadra in limitele de kilograme impuse de compania aeriana. Intors acasa, am cumparat o gama completa de culori si marimi, hotarat sa le incerc inca de a doua zi, dar cumva nu am ajuns sa pescuiesc la stiuca mare si mofturoasa cateva luni bune si au ramas aproape neatinse, in pachetele originale, la fundul gentii. Totul pana la inceputul verii, cand am facut o excursie la Joca Jezero, in Serbia, locatie recunoscuta atat pentru marimea trofeelor de stiuca, cat si pentru dificultatea capturarii lor.
Mai fusesem de cateva ori acolo, asa ca am inceput partida inca pe intuneric, cu nalucile care au facut furori in turele precedente: spinerbaiturile mari, colorate strident si cu palete colorado de cea mai mare dimensiune. La inceput am crezut ca nu le-am gasit, pe urma am gresit din nou, interpretand urmaririle nefinalizate ca un semn bun, ca ''le-am trezit interesul, dar, probabil, n-au apucat sa atace decisiv!''. Abia dupa multe ore am realizat ca pierdusem cea mai mare parte a zilei si cea mai productiva, cu incercari sterile de a face ''fine tunning'' la ceva care nu functiona in acea zi si, in disperare, am inceput sa schimbam haotic naluci, fara logica, doar pentru a scapa de o foarte rusinoasa ''gherla'' pe cea mai buna pista de stiuca intr-un cerc cu raza de 1000 de km! Asta ne-a mai luat o pretioasa ora, dar rezultatul (nul!) ne-a facut sa luam o pauza de respiro si ne-a readus cu picioarele pe pamant, incercand sa analizam situatia la rece. Mi-am desfacut trusa pentru o privire de ansamblu, operatiune necesara pentru incropirea unei strategii de urgenta si am avut o revelatie insotita de o palma zgomotoasa pe frunte: Real Eel! Cum am putut uita de ele? Conditiile pareau ideale: apa relativ adanca (cca 1m liber) cu multe agataturi pe fund, multe stiuci mari, dar prea mofturoase si prea scolite pentru a ataca decisiv o naluca cu zgomot mare, soare puternic si fara vant... Am pus rapid una din ele si, la primul lanseu am avut si primul atac hotarat al zilei. Bineinteles, orele de inactivitate s-au razbunat asa ca am fost total defazat si am ratat inteparea! Bucurie ca am gasit ceva care functioneaza, dar si ingrijorare: daca am ratat singura stiuca a zilei? Desi cateva lanseuri au fost fara rezultat, din fericire, inainte sa dispara andrenalina generata de primul atac, am mai avut unul. Urmat de captura si poze! Apoi altul! Inca unul in mai putin de 15 minute! ...O stiuca mai mare!...Apoi una si mai mare!!!
Au inceput sa manance sau...? Pentru verificare am incercat un alt grub mare, dar cel mai mare pe care-l aveam era de doua ori mai mic decat Real Eel-ul... Si, 15 minute, n-am avut nici un atac. Apoi am schimbat si iar am prins. Clar, e una din zilele alea...
A! ...scuze! Nu una din zilele alea in care stiuca ataca orice. Una din zilele alea in care o singura naluca face diferenta. Una din zilele in care o anumita naluca isi gaseste conditiile perfecte si nu numai ca functioneaza, dar celelalte nu dau rezultate sau rezultatele sunt mult mai slabe.
Se intuneca si am plecat spre mal obositi, dar satisfacuti. Am ajuns la cabana si am gasit vreo sase pescari in toiul chefului, iesisera de pe apa inainte de ora 12 si s-au apucat de gratare, gulasuri la ceaun, bere si palica. N-au prins nimic, dar macar s-au distrat, ziceau ei: ''a fost o iesire super! ...pacat ca nu mananca!'', ''Voi?''
''Noi am avut noroc'', i-am zis, ''am prins mai multe, cateva chiar frumoase!'', ''dar toate, dupa-amiaza''
''Ce s-ar fi intamplat daca stateam si noi pana dupa-amiaza?'' s-au intrebat ei...
''Ce s-ar fi intamplat daca dadeam de la inceput cu Real Eel?'' ne-am intrebat noi...