In urma cu doi ani, citeam pentru prima data despre organizarea a ceea ce urma sa devina oficial cel mai mare concurs de street fishing din lume. Competitia se organizeaza chiar in inima orasului-port Rotterdam, in Olanda. Nu este un simplu concurs de streetfishing, ci un adevarat maraton in cel mai clasic sens al cuvantului, adica un concurs intins pe 24 de ore si care in 2014 a reunit 45 de echipe din aproape opt tari diferite. Gunki Iron Tournament este un test de rezistenta pentru orice pescar ce vrea sa-si descopere limitele fizice, psihice si priceperea in pescuitul la spinning sub presiunea oboselii.Datorita organizarii extraordinare a evenimentului din partea celor de la Gunki - divizia de street fishing a bine cunoscutului producator de articole de pescuit Pezon & Michel, fenomenul a devenit atat de popular, printre iubitorii pescuitului stradal, incat in acest an numarul echipelor inscrise s-a dublat ajungand la 83 de echipe din mai mult de 10 tari. Printre acestea s-au aflat si multiplii campioni mondiali la mal, Marcin Peter si Zachar Peter din Slovacia, doua echipe din echipa nationala de spinning a Frantei si alte multe nume sonore din lumea spinningului, mentionand aici pe Stephen Collett dublu castigator al campionatului national de spinning din UK plus alte cateva cupe internationale. Regulile inscrierii au fost simple si cu recomandari din partea celor de la Gunki astfel ca fiecare echipa trebuie sa fie formata din trei pescari, echipati cat mai usor, atat vestimentar, cat si din punct de vedere al echipamentului de pescuit, pentru a putea trece peste cele 24 de ore cat mai usor. Pe parcursul competitiei, doi membri vor trebui sa pescuiasca obligatoriu in timp ce al treilea se odihneste. Fiecare echipa in parte trebuia sa detina un minciog de minim 3 m lungime. Un pescar are voie sa aiba cu el maxim doua lansete, putand avea de rezerva inca una, dar care nu trebuie sa fie pregatita in niciun fel de pescuit direct. Toti participantii vor primi cate o banda speciala de masurat pestii, iar pentru fiecare component cate o legitimatie ce atesta numele concurentului, numarul de concurs, numele echipei, grupa, cat si numarul de telefon de urgenta al organizatorului. Validarea unui peste punctabil se face prin fotografierea pestelui asezat pe banda de masurat intr-un mod cat mai clar pentru a se putea vedea centimetri totali, alaturi de doua legitimatii de concurs. Astfel fotografia va demonstra faptul ca echipa este in acelasi loc si nu imprastiata pe strazile din Rotterdam, regula de baza in acest concurs. Capitanul echipei trebuie sa trimita un SMS cu numele si numarul echipei precizand specia capturata si centrimetri. In acest fel organizatorul realizeaza un clasament live neoficial ( in 95% din cazuri este si cel real). Speciile de pesti ce puncteaza in acest concurs sunt: bibanul de la 25 cm, salaul-45 cm, stiuca-60 cm, avat-40 cm, iar orice alta specie (inclusiv ciprinide) ce a fost capturata cu o naluca artificiala si masoara peste 30 cm va fi adaugata pe foaia de concurs. Daca dimensiunea unui peste este, de exemplu, 45,2 cm aceasta va fi inregistrata ca fiind de 46 de cm. Aceasta regula, una foarte buna in opinia mea, a fost introdusa de catre organizatori pentru a elimina orice contestatie din partea echipelor, in privinta diferentelor de centimetri. Pentru mine si echipa mea, SVB Fishing Team, din care au facut parte Stefan Catalin si Gheorghita Bogdan, maratonul a inceput inca cu 2 zile inainte de concurs. Dupa ce fiecare dintre noi si-a efectuat cele 8 ore interminabile de munca, a trebuit sa asteptam ora 19:00 pentru a lua autobuzul din Londra spre Rotterdam ce a durat nu mai putin de 12 ore cu ceva probleme tehnice pe parcurs. Ajunsi intr-un final la hotel, nu am stat prea mult pe ganduri si am iesit direct la antrenament. Dupa aproximativ 7-8 ore de antrenament si 20 de km parcursi pe langa canalele Rotterdam-ului, moralul echipei era la pamant. Nu reusisem sa prindem ceea ce ne propusesem. De fapt, nu reusisem sa prindem nimic! Fiecare dintre noi a avut cate un biban nepunctabil, insa si acestia scapati in drill. Obositi si cu gandurile destul de negre am incercat sa ne revenim si sa ne odihnim cat am putut de mult pentru a putea rezista efortului imens din urmatoarele 2 zile. Noi aveam antrenamentul facut din Marea Britanie in ceea ce inseamna street fishing. Stiam cum ar trebui sa abordam o astfel de partida si ce locuri ar trebui incercate, insa realitatea cam depasea un pic ce stiam noi. Raul Rotte avea debitul precum Dunarea, iar fluxul si refluxul ne dadeau batai de cap in alegerea momentelor cheie in care pestii erau activi. Am avut noroc cand am gasit un magazin cu articole de pescuit chiar langa hotelul unde am fost cazati, astfel ne-am achizitionat cateva jiguri de 15 si 17 grame. Pe majoritatea pescarilor i-am surprins in antrenament ca au pescuit doar pe raul principal la salau prin tehnici de heavy drop-shot si jigging. Noi nu eram pregatiti pentru asa ceva insa ne-am adaptat din mers. Echipamentul de baza cu care am plecat in aceasta batalie stradala a fost ales special, calitatea si senzitivitatea fiind primordiale, urmand ca fiecare sa aibe un rol bine stabilit in cautarea speciilor de pesti tinta. Eu am fost echipat cu o lanseta Favorite Varita, 2.10m, 9-28 gr, actiune fast (rapida) cu care urma sa tintesc salaii impreuna cu Stefan ce a folosit o lanseta tot Favorite, modelul Jig Gun de 2.04 m, 7-21 grame actiune extra fast. Bogdan urma sa tinteasca bibani cat mai mari, folosind o lanseta Favorite Expert de 2.20 m, 3-10 grame actiune fast. Am ales fire textile PE cat mai subtiri si rezistente in diametru de 0,10mm, iar lansetele de rezerva le-am echipat cu monofilament de 0,18 sau 0,20mm pentru a fi pregatiti in cazul in care pestii erau mofturosi. Toata echipa a avut in trusa jiguri turnate pe carlige Fudo de diverse gramaje si marimi, iar din punct de vedere al nalucilor am fost mai mult decat pregatiti, acoperind o raza foarte de mare de modele, culori si dimensiuni. Inca de la startul oficial am decis ca ar fi bine sa urmarim echipa feminina locala Hooked, datorita rezultatelor bune de anul trecut si pentru simplul fapt ca aceste doamne pescuiesc incredibil de bine. Le-am urmarit pe Youtube si pot spune ca se pot bate cu orice pescar de competitie de la egal la egal. Dupa ce am incercat sa le urmarim vreme de 45 de minute, ne-am cam lasat pagubasi. Ne-au simtit intentiile si au decis sa mearga extrem de incet, sa faca poze, sa manance, sa fumeze - cu alte cuvinte timpi absolut morti pentru echipa noastra. Am abandonat acest plan si am inceput sa pescuim in stilul nostru caracteristic, pornind cu raul principal Rotte si continuand pe canale adiacente pana la capatul liniei de concurs. Inca din primele lanseuri Catalin si Bogdan au capturat cate un biban fiecare, insa doar cel al lui Bogdan a fost punctabil. Completand foaia de concurs inca din primele clipe, zambetul de pe fetele noastre a inceput sa-si revina. Era un biban ce ne-a dat curajul de care aveam nevoie pentru a continua in competitie. La scurt timp am depistat un loc cu mal inalt si am inceput sa pun in practica ceea ce invatasem in spinningul heavy de pe Dunare. Am legat un jig greu de 17 gr pe care am adaugat un shad Team Dragon Mamba II culoare alb perlat de 8,5cm si am inceput sa tatonez primii 15 m fata de mal, recuperand jigul usor pe substrat, aducandu-l in fata unor piloni unde curentul apei era mai domol. La scurt timp adaug pe foaia de concurs si primul salau de 45 de cm! Lanseta Favorite Varita s-a comportat impecabil fiind placut surprins ca o pot folosi la fel de bine atat cu jiguri de 5 grame pana la jiguri de 17 grame fara a-si pierde in nici o clipa senzivitatea si actiunea impecabila. Ne-am continuat mersul spre canalele care aveau curentul mai lin, iar o data ajunsi pe aceste sectoare am inceput sa ne simtim in largul nostru. Am intalnit echipa mondiala a slovacilor care punctau la fiecare 15 minute cu cate un biban, insa nu ne-am descurajat. Intr-un moment de inspiratie decidem sa schimbam malul si sa incercam un loc ce se afla la confluenta a doua canale sub un pod de piatra. Leg repede un jig de 9 grame pe carlig Fudo si alega un shad Gambler de 7,6 cm Chartreuse. Incep sa trasez canalul din metru in metru, pentru a citi substratul. La scurt timp, aduc al doilea salau pe foaia de concurs. Ne organizam rapid la 2 m distanta fata de celalalt pentru a ataca cat mai bine portiunea ce parea sa tina peste. Colegii mei au inceput sa prinda bibani, iar eu am continuat sa tintesc salaii. Pozitia noastra in clasament era in totala ascensiune, iar ajutorul nostru secret de acasa ne informa din ora in ora situatia live din clasament si ce se intampla in jurul pozitiei noastre. Ne-au ajutat foarte mult aceste informatii dandu-ne energie si increderea necesara de a pescui in continuare spre bine. Locul pe care l-am descoperit ne-a dat sapte pesti din totalul de unsprezece dupa primele 12 ore. Zona era un punct de trecere al barcilor, avand un canal mai adanc pe mijlocul apei, cu prag destul de pronuntat spre malul vestic. Pe zona de intinsura, substratul era accidentat si presarat cu pietre si bolovani, zona care promitatoare. De aici am reusit sa extragem cativa bibani foarte imbracati de 30,33 si 35 de cm. Tehnica care a dat rezultate a fost jigging-ul recuperat rapid in dinti de ferastrau. Pe jigul de 7 grame cu carlig 2/0 am avut shaduri Reins Rockvibe Shad Gold. Spre finalul primei seri, Catalin a reusit sa aduca echipa pentru doua ore in primele 6 pozitii datorita unui salau de 57 de cm si a unui biban de 27 cm, capturati de-o parte si de alta a unui pod rutier chiar din dreptul unor piloni de lemn. De data aceasta, shadul castigator a fost Lunker City de 11 cm Bubblegum Ice. Orasul incepea sa vibreze. Era weekend, tinerii cutreierau strazile din Rotterdam, insa noi pescuiam la foc automat. Trecatorii, mai mult sau mai putin in stare de ebrietate, veneau si ne urau de ca de obicei " Good Luck"- mult noroc, ocazie ce nu era ratata cu un selfie sau o fotografie cu noi. Cel mai simpatic moment a fost cand un grup de turisti asiatici erau in trecere chiar in momentul in care Stefan a prins salaul de 57 de cm. Acestia au venit in graba sa poata faca o poza cu pestele dintos capturat, specie nemaiintalnita de ei pana atunci. La ora 23:00, toate echipele s-au adunat la centrul Gunki pentru a preda pozele si a confirma capturile. Organizatorii ne-au servit cu cafea, apa, supa calda si au pregatit energizante si ciocolata pentru fiecare persoana in parte. Urma sa facem pereche cu o alta echipa pana la ora 05:00 din motive de securitate pentru a trece de noapte in siguranta si fara eventuale incidente. Acest lucru nu a picat bine nici noua si nici echipei din Germania care in acel moment se afla pe locul 7 fata de locul 11 ocupat de noi. Nemtii au insistat ca noi sa alegem locurile pentru primele 2 1/2 ore de pescuit, decizie care ne-a creat un dezavantaj. Ei doreau sa aiba parte de finalul timpului alocat lor pentru a ajunge pe un loc destul de indepartat, ce le adusese succesul pana in acel moment. Erau multi km la mijloc, iar noi nu am dorit sa le dezvaluim locatia noastra. Am ales sa pescuim pe raul principal pe locurile unde prinsesem salau de dimineata. Atat noi, cat si ei am punctat cu cate doi salai in acea noapte cu luna plina. Momentul schimbarii ne-a adus o plimbare de 45 de minute si aproape 5 km de mers pe jos in care nu am pescuit. Locul nemtilor era plin de agatatura, iar ei pescuiau la drop shot cu greutati de 20-25 de grame. La primele noastre lanseuri am pierdut jigurile si nalucile, asa ca am decis sa facem un pescuit non-combat pana la ora 5 cand urma sa ne despartim. Aveam de parcurs o ora si 15 minute pana la locurile care pana atunci se dovedisera cele mai productive.  Starea de spirit era buna, de mare folos fiind informatiile primite de acasa care ne incurajau. Dimineata a fost una nebuna, cu salai la limita, dar bibani foarte mari printre care unul de 41 de cm. Fiecare vibratie primita in lanseta ne incarca cu inca o doza de adrenalina ce ne oferea rezistenta psihica. Am continuat sa folosim aceeasi reteta cu jiguri de 9 si 7 grame si 2/0 alternand nalucile intre Team Dragon, Keitech, Reins, Gambler si Crazy Fish. Pana la ora 9:30 reuseam sa adunam 18 pesti cu care ne-am imbunatatit media capturilor in limita maxima de 15 pesti. Ajunsi aproape de final, primim informatia ca suntem pe locul 10 - mai erau 5 minute ramase din concurs. Baietii nu se lasa batuti si incep sa pescuiasca chiar in fata pavilionului Gunki, in timp ce eu completam foile oficiale. Ca prin miracol, Bogdan aduce la mal un biban de 30 de cm ce ne urca pe locul 9, depasind echipa ce era in fata noastra cu doar 2 cm. O satisfatie imensa si un gust dulce al victoriei. Batusem echipe foarte importante, iar cu putin noroc am fi putut ajunge in primele 6 pozitii. Pentru noi acest loc 9 din 83 de echipe participante a fost ca un podium. Eforturile noastre in toti acesti ani de pescuit s-au rasplatit multumitor in doar 24 de ore. Eram obositi, cu dureri de spate incredibile si cu kilometrajul dat peste cap parcurgand in cele 2 zile aproape 40 de km pe jos, insa totul a meritat in final. In incheiere doresc sa multumesc, in numele echipei SVB Fishing Team, magazinului de articole de pescuit Big Fish pentru suportul tehnic oferit pentru acest eveniment fara de care nu am fi putut reusi sa facem diferenta atunci cand aveam nevoie.