Referitor la stilul cum le-am pescuit: tot timpul am pescuit din jos in sus, foarte rar cand vizibilitatea in apa imi permitea (apa tulbure) pescuiam de sus in jos. De fiecare data incerc sa gasesc un ritm de recuperare un pic mai mare decat curentul, cat sa activez rotativa, lansarile le fac de obicei de jos in sus si pe diagonala curentului. De fiecare data intr-un ochi de apa incerc sa lansez paralel cu curentul pe drepta si stanga cate o lansare doua, dupa care travesez curentul apei dintr-o parte in alta la un unghi de 45 grade. Nu efectuez mai mult de 5 sau 6 lansari intr-un ochi de apa si ma deplasez mai departe. Daca nu am atac in aceste lansari sansele mele se micesc considerabil. Tot timpul incerc sa stau cat mai jos, sa ma misc lent si cat mai camuflat. Daca vad ca am speriat pastravii din zona respectiva nici macar nu mai incerc, trec mai departe. Lansarile incerc sa le fac cat mai directe, ca sa nu existe perioade moarte intre lasarea si tensionarea firului.

Daca in urma lansarilor observ pastravii urmarind rotativa fara a finaliza atacul, schimb imediat culoarea. De cele mai multe ori mi se transforma urmarirea in atac. Dupa fiecare partida de pescuit elimin un metru din firul de pe mulineta. Verific constant ancorele, deoarece pescuit pe parauri de munte implica contactul cu multe stanci, pietre si crengi ale rotativelor, ancorele se deterioreaza foarte repede. De multe ori diferenta dintre o partida reusita si una ratata o face o ancora cu un varf rupt sau tocit. Problema e ca AR-S-ul are ancora prinsa direct pe corp. Cand schimb ancorele le tai cu clestele si adaug un inel despicat pe care pun ancora. Sincer sa zic eu nu am vazut nici o diferenta inca intre ancora simpla din fabrica si inelul pus de mine si ancora, desi lungimea rotativei la coada creste cu aprox 2 mm. La AR-S urile cu carlig simplu problema dispare, deoarece acesta are inel despicat.

 

Si acum cea mai importanta observatie: daca vad urme proaspete de om pe parau nici macar nu ma apuc de pescuit! Incerc sa schimb paraul.
Acum sa trecem si la voblere. In general, folosesc voblerele in ape mai adanci de 20 cm si ochiuri de apa cu o lungime minima de 5 metri. Printre producatorii preferati sunt: Duo International, Smith si Palm's. Ca si marimi pe parau folosesc de la 35mm pana la 50 mm, cea mai uzuala fiind cea de 45mm. In ultimii ani am folosit exclusiv voblere tip sinking sau heavy sinking, mie mi se par perfect adaptate apelor de la noi. Pot explora cu aceste voblere diferite adancimi, si cel mai important din punctul meu de vedere diferite stiluri de recuperare a acestora. Toate voblerele le „joc" din varful lansetei. Nu recuperez niciodata continuu, miscarea voblerului o dau cu miscari din varful lansetei fie pe orizontala, imprimand voblerului o miscare haotica de dreapta stanga, fie pe verticala imprimandu-i miscari de urcare si coborare (dinti de fierastrau), pe coborare ajungand de multe ori chiar pe fundul apei, printre bolovani. Cand pescuiesc cu voblere pe rauri medii si mari pescuiesc de jos in sus cel mai des lansand in amonte catre malul opus pozitiei mele. Mai exact trasez o diagonala in amonte peste curent. Daca marimea raului imi permite nu exclud si pescuitul de sus in jos cu o recuperare mult mai lenta cu miscari mai subtile din varful lansetei.

 

 

Culorile care le folosesc cel mai mult sunt culorile naturale care imita pastravul indigen, boisteanul, cleanul si in unele cazuri, albitura. In sezoanele trecute castigatorul pentru mine a fost Duo Ryuki Yamame Red Belly, care, dupa mine, imita un boistean ce are pe burta in dreptul inotatoarelor pete rosii intense. De exemplu, in sezonul 2016 liderul incontestabil a fost Smith D-Incite-ul 44 culoarea 05, o culoare ce imita bine pastravul. In acest top nu pot sa nu mentionez si Duo Ryuki Natural Yamame, Smith D Compact si D Contact, aceeasi culoare cu incite ul. Folosirea voblerelor sinking si heavy sinking pe un rau de munte unde in proportie de 80% pe fundul apei gasim numai pietre ma face sa verific varful ancorelor/carligelor foarte des. Nu de putine ori chiar am schimbat ancorele in timpul partidei din cauza uzurii varfului intre pietre. Un alt aspect important este abordarea raului. Daca ochiul de apa imi permite, incep abordarea lui de la coada treptat pana la curentul de intrare in ochiul de apa. De multe ori am reusit sa am doua chiar trei capturi cand am inceput de jos in sus intr-un ochi mai mare de apa.

 

Desi multi pescari refuza sa dezvaluie locul unde pescuiesc eu am sa fac cateva recomandari: Raul Mare - de sub barajul Gura Apelor, pescuiti in aval, raurile care se varsa in barajul Gura Apelor - Lapusnic si Raul Ses, Lotru - de la Obarsia Lotrului in sus. Jiul de Vest cu afluentii lui, Raul Cerna - de la Cerna Sat pana la baraj, un rau deosebit, Raul Barbat - comuna Pui, Raul Gilord judetul Gorj si multe altele.

Am ajuns si la pescuitul pe lac, un pescuit foarte dificil din punctul meu de vedere deoarece in ecuatie intra foarte multe variabile, variabile care de cele mai multe ori sunt variabile locale. Orele la care mananca, anotimpul cand mananca mai bine, adancimea la care ii gasim si la care se hranesc, locurile unde se hranesc, hrana cu care se hranesc si multe altele ma fac sa nu pot generaliza lacurile. Fiecare lac e diferit si trebuie studiat si invatat pentru a avea rezultate. Ceea ce pot sa spun e ca in ultimele doua sezoane pe lac am fost surprins cat de bine a mers cu Duo Ryuki Natural Yamame si Red Belly, Smith D-Incite 44 culoarea 05, Smith C-Contact si linguritele Smith Pure.

To be continued.... sa vedem cand!!!