Niciodata nu am facut rabat la calitatea nalucilor folosite la pescuit. Mi se pare esential ca singurul element care vine in contact cu pestele sa fie de cea mai buna calitate. Evolutie impecabila, finisaj ireprosabil, ancore sau carlige care sa agate instant. Numai ca, odata cu trecerea anilor si cu acumularea experientei necesare unui pescuit performant, am realizat ca nu doar naluca este importanta, mai ales ca apele in care pescuim devin din ce in ce mai saracite in peste. In cazul de fata, pastravii se prind din ce in ce mai greu, fiind haituiti de pradatorii bipezi cu plase, curent, sau substante chimice deversate in raurile de munte.

Mai atenti, mai tematori, mai rezervati si mai selectivi in atacuri, pastravii de azi nu devin doar mai greu de "agatat", ci mai greu de adus la minciog. Exemplarele care au supravietuit asaltului modernitatii asupra habitatului lor sunt puternice, se duc "glont" catre cascade sau torenti, sub lespezi sau sub buturugi, pun tot echipamentul unui pescar la incercare.  Asa ca, intreg ansamblul lanseta, mulineta, fir, naluca devine vital pentru succesul pescuitului. Intr-adevar, teoria spune ca fiecare categorie de naluci necesita o lanseta adecvata.

Daca pentru pescuitul din barca, acest lucru poate fi usor pus in practica, in pecuitul pe rauri de munte, e ceva mai dificil sa te cari cu doua - trei bete dupa tine, echipate complet, cu minciog si cu geanta de naluci, mai ales daca esti imbracat in wadersi si inaintezi prin apa cu acei bocanci de Goliat, special conceputi ca sa nu aluneci pe pietrele ce au ramas netezite de curentul raului.

Deci, pescarul de pastrav, care nu confunda pescuitul sportiv cu o plimbare prin parc, sau pe o campie asternuta la malul unui rau, trebuie sa calatoreasca "light", cu cat mai putine lucruri dupa el, pentru ca are de trecut prin valtori, suvoaie, are de traversat repezisuri cu pietre alunecoase sub lucirea apei. Iar cand tot acest efort fizic il aduce in fata unui loc cu peste, nu are voie sa il piarda in  drill pentru ca i-a atacat voblerul, dar el avea lanseta pentru gume.

Am cautat, asadar, o lanseta universala. Suficient de moale ca sa permita absorbtia nalucii de catre pastrav, dar si destul de tare in drill, pentru a nu-i permite pestelui sa caute refugiul salvator.  Varful blectorat al lansetei Blue Bird, produsa de compania Favorite, adauga un element in plus: atenueaza socurile provocate de lumanari, rasuciri si sprinturi contra curentului, pentru a tine firul tensionat in permanenta.  Iar, cand ajunge aproape de minciog si o ia vitejeste impotriva curentului, cand biomecanica articulatiilor pescarului il tenteaza sa lase batul in jos, ca sa compenseze miscarea de intindere a mainii stangi cu minciogul pregatit, atunci este momentul de glorie al Blue Bird-ului. Vibrand ca un arcus pe coardele unei viori, in apogeul unei simfonii, isi schimba brusc directia. Si se duce dupa pastrav, se arcuieste ca o campioana olimpica la gimnastica, dar nu il lasa sa scape.

Recent, am filmat o asemenea scena pe Tarnava Mare, cand langa un repezis, m-a "lovit" un curcubeu bataios. Dupa culorile aprinse, mi-am dat seama, mai tarziu, ca era de ceva timp in mediul salbatic. Ciocanul de salau si drill-ul de stiuca. Asa s-ar putea descrie actiunea. Numai ca, in locul unei rangi, aveam o bagheta de dirijor. Subtire, flexibila pe varf si ferma pe restul tronsonului.

Multi spun ca nu le plac betele blectorate. Eu sunt de parere ca nu exista lansete perfecte, ci lansete perfecte pentru fiecare pescar in parte. Blue Bird are avantajul de a veni la dimensiunea de doi metri, care il face excelent pentru raurile mici si medii. De obicei, alte bete blectorate, trec binisor de 2,2 metri, iar cu cat este mai lunga lanseta, cu atat flexibilitatea blectorului scade din precizia lanseului. Cred ca batul perfect de pastrav trebuie sa fie moale in momentul absorbtiei nalucii, tare in momentul inteparii si ulterior, in drill-ul prin curenti, apoi din nou flexibil cand aduci pestele la minciog. E greu sa gasesti asa ceva. Dar, in schimb, poti cauta ceva care sa se apropie de aceasta idee.

In acelasi timp, trebuie sa subliniez ca, degebea ai o lanseta cu care nu ratezi pesti in drill, sau la intepare, daca nu poti sa ii determini sa atace naluca, sau nu ii localizezi. Lungimea lanseului si precizia, alegerea "goangei" de la capatul firului nu sunt elemente pe care sa le rezolve doar cumpararea unei lansete bune. Trebuie antrenament si scule performante pe toata linia: de la vobler pana la mulineta, de la agrafa pana fir.

Sa va spun si cateva puncte slabe ale Favorite Blue Bird-ului. In timp ce se comporta excelent in pescuitul la gume, pe microjiguri, bine in pescuitul cu voblere tip "crank", foarte bine la oscilanta si rotativa, nu are o evolutie multumitoare pe voblerele heavy sinking, care trebuie jerkuite constant. Poti sa incerci sa le activezi, dar controlul e aproape de zero. Varful blectorat e mult prea moale pentru asa ceva. Practic, primii doi metri de evolutie sunt buni. Insa dupa aceea, riscul sa agati voblerul in obstacole e foarte mare. Insa, e un compromis cu care pot sa traiesc linistit, avand in vedere adancimea ,medie a raurilor de pastrav din Romania. De altfel, folosind voblerele DUO Ryuki Spearhead, am prins pastrav. Insa, cu atac in primul metru dupa lansare.  

Modelul pe care il folosesc este de 1,92m, actiune Extra Fast, putere de aruncare 1-7 grame. Nu va lasati pacaliti de cuvintele "Extra Fast". Nu este o ranga. Blectorul ofera suficienta flexibilitate, chiar si pentru cei care prefera bete mai moi. Iar in plaja de greutati accesibile, se inscriu aproape toate categoriile de naluci. Inclusiv oscilantele si voblerele mari. Ca bonus, dupa inceperea prohibitiei la salmonide, batul se transforma intr-un excelent instrument de percutat bibani. Avand in vedere pretul romanesc si calitatea japoneza, e o alegere excelenta!