Dupa o lunga perioada de prohibitie, inceputul lunii mai aduce bucurie in randul pescarilor de pescuit la pastrav de rau cu naluci articiale, la musca artificiala sau spinning. Anul acesta ziua de 1 mai  m-a gasit pe raul Tarnava Mare langa localitatile Subcetate si Zetea, zona binecunoscuta pescarilor de pastrav in sistem No Kill / Catch & Release.  Nu am ajuns acolo intamplator, ci cu ocazia primei etape a Campionatului National de spinning la pastrav de pe mal, desfasurata in perioada 02-03 mai. La fata locului aveam sa constat ca apa era mare in comparatie cu alti ani, inca rece si “piscata” de o culoare putin verzuie. Un alt aspect neplacut era vremea care nu se anunta tocmai buna, cu multe ploi. Facand suma acestor elemente, am tras concluzia ca aveam sa particip la un concurs greu. Una peste alta, indiferent de conditii si vreme, asteptam cu nerabdare sa pescuiesc la pastrav. Urmatoarele zile mi-au confirmat banuiala, concursul dovedindu-se extrem de greu. Pe langa conditiile meteo care ingreunau deplasarea pe mal, pastravii se lasau pacaliti rar. Personal, eu am ocupat o pozitie slaba in clasamentul final. Articolul pe care tocmai il cititi l-am scris imediat dupa concurs, cand inca ma gandesc la ce am gresit si ce as fi putut face sa imbunatatesc performanta finala. M-am decis sa scriu acest articol plecand de la experienta ce am avut-o dupa concurs, cand m-am hotarat sa mai raman o zi la pescuit incercand alte abordari pe care in timpul competitie nu am apucat sau am ezitat sa le incerc. Am pornit pescuind cu rotativa, exact ca in concurs, reusind sa prind unul sau doi pastravi pe fiecare loc. Curand am observat un tipar ciudat: locul ingheta, pastravii devenind complet nepasatori la trecerea rotativei chiar pe langa ei sau, rareori, se ridicau apatic dupa ea, fara sa atace. Scenariul devenea putin mai dinamic cand schimbam rotativa cu un plastic tip vierme. Mai reuseam sa pacalesc inca un pastrav sau doi, dar ritmul atacurilor intra iarasi in linie moarta. Era clar, ceva nu era pe placul pistruiatilor! Mi-am amintit de un pastrav frumos de 43 cm prins de un muscar chiar in zona pensiunii unde eram cazat, in ziua premergatoare concursului. Interesant este ca fusese prins la o nimfa usoara care era purtata de curent aproape de substrat. Probabil, apa rece facea ca pastravul sa fie mai putin activ si sa nu se ridice dupa hrana pana spre suprafata, incercand sa nu consume energie atacand in stratul superficial al apei. In consecinta, aveam nevoie de o naluca care sa fie purtata de curent in zona substratului pe o arie ceva mai larga decat in cazul rotativei sau a plasticelor lestate cu jig, mai ales ca acestea din urma se agatau frecvent de pietre si vegetatie pierzand imediat din atractie. Solutia evidenta erau oscilantele care avand o suprafata mare si greutatea distribuita aproximativ egal evolueaza diferit in curent fata de voblere, rotative sau plastice moi.   Mi-am consultat trusa si am gasit cateva micro oscilante de la ValkeIN, modelul Ice Fake de 2,5 cm / 1,6 g si Scheila de 2,5cm / 1,8g, pe care abia mi le achizitionasem inainte de concurs. Sincer, nu le-am incercat in concurs pentru ca fiind nou intrate pe piata din Romania, nu ma puteam raporta la feedback-ul celorlalti pescari care sa fi apucat sa le foloseasca. Inafara competitie, am devenit mai temerar si am zis sa le incerc. Ce a urmat este greu de explicat in cuvinte: lanseu – pastrav, lanseu – pastrav, lanseu – pastrav! Cu un sentiment de fericire amara, imi era clar ca oscilantele ValkeIN functionau excelent. Eficienta era completata de modul usor in care puteau fi pescuite, nimic mai mult decat sa le ti in curent dupa ce atingeau suprafata apei. Oscilanta ajungea in apropierea substratului unde curentul apei ii imprima un joc lateral, natural si atragator pentru pastravi. Am incercat diferite culori, insa nu am gasit una anume care sa prinda mai bine. Am avut in trusa argintiu, auriu, orange, galben, verde, roz, albastru inchis si negru, dar nu culoarea era cea care stimula pastravii sa atace - sau nu doar culoarea.  Miscarea si adancimea cred ca au fost principalele elemente care au contat. Inainte de a lua contact cu produsele ValkeIN, nu stiam mai nimic despre acest producator. Dupa ce m-am intors de la Zetea, m-am informat mai in amanunt si am aflat ca au traditie pe piata japoneza in producerea micro oscilantelor pentru pastrav. De curand, si-au extins gama de produse prin introducerea in oferta a trei modele de voblere, fabricate de DUO International. Cum era de asteptat, finisajul si paleta de culori pe care o pun la dispozitie sunt deosebite si ireprosabile. Experienta avuta de curand m-a invatat sa nu mai ocolesc niciodata micro oscilantele, fie ca e vorba de competitii sau pescuit la pastrav in regim de agrement, si imi permit sa le recomand cu caldura celor care nu le-au incercat pana acum.