Weekendul trecut  s-a desfasurat la Periprava prima etapa a CNS Newmarkt divizia Master. Complexul de incinte de la Ultima Frontiera este unul dintre cele mai celebre locuri de stiuca din Delta Dunarii, iar acest renume a fost construit in timp si cu aportul esential al competitiilor de pescuit desfasurate aici, intre care si patru etape ale CNS Newmarkt. Raportandu-ne la concursul de anul trecut ne-am fi asteptat ca stiucile sa atace in nestire, iar viteza sa fie unul dintre detaliile care sa faca diferenta, cu atat mai mult cu cat concursul s-a desfasurat exact in aceeasi perioada ca in 2012.

Am intrat in prima mansa pe sectorul din dreapta digului, cel cu apa limpede. Anul trecut am prins in acest sector 23 de stiuci, cu care m-am clasat al doilea, dupa Cristi Rizea, tot cu 23 de stiuci, dar cu o medie a dimensiunii ceva mai buna. Modul in care abordezi o mansa din punct de vedere mental este esential intr-o competitie de pescuit. Am fost convins ca voi scoate un rezultat bun pe acest sector… si asa a fost; 13 stiuci si locul 1 dupe primele sapte ore de pescuit. Am pescuit aproape exclusiv la spinnerbait, incercand sa conving stiucile agresive, preferand sa ma misc aproape in permanenta. Multi concurenti au preferat o abordare mai statica, incercand sa convinga stiucile apatice. Si trebuie spus ca majoritatea stiucilor erau foarte apatice: perioada de imperechere nu era inca terminata, iar stiucarii stiu ca in aceasta perioada stiuca poate fi convinsa cu greu sa-ti atace nalucile.

In calitate de lider al clasamentului dupa prima mansa, am fost invitat seara in emisiunea “Cu nalucile pe masa” transmisa in direct la PVTV Online. Am fost intrebat de Malin Musatescu, realizatorul acestei emisiuni, ce asteptari am pentru mansa a doua. I-am raspuns ca nu am asteptari foarte mari, intrucat in sectorul cu apa tulbure am avut intotdeauna probleme. Aceasta a fost prima si cea mai mare greseala de abordare – faptul ca am gandit ca nu am sanse mi-a taiat probabil orice posibilitate de a ocupa un loc bun la finalul competitiei. Desi multi considera pescuitul un sport in care norocul face diferenta, eu nu cred ca este deloc asa; atata timp cat nu crezi in sansa ta nu ai cum sa castigi.

Am intrat in mansa “ca mielul la taiere”, insa cele doua stiuci prinse in prima jumatate de ora – ambele la spinnerbait- mi-au injectat o doza de optimism la care nu as fi sperat. Aici am facut o a doua mare greseala... am ramas pentru tot restul mansei pe aceeasi zona, sperand ca cele doua stiuci sa nu ramana singurele. Am mai insistat la spinnerbait, dar singurul peste pe care am reusit sa-l mai prind a fost un biban; am trecut apoi la lingura si intr-o ora de pescuit am avut un singur atac dar am scapat stiuca langa barca. Am observat ca majoritatea concurentilor pe care-i intalneam pescuiau la softuri si am inceput sa alternez mai multe tipuri de astfel de naluci. Singura care mi-a adus prezentari a fost 4Play Shad-ul  Fluo Green de la SavageGear montat pe un carlig offset. Primul atac l-am ratat complet, la al doilea am adus in barca inca un biban, iar la cel de-al treilea am intepat o stiuca pe care am scapat-o din nou langa barca.

In conditiile in care concurentii aflati intre locurile 5 si 15 au avut in fise trei sau patru stiuci, cele doua stiuci scapate la barca m-ar fi putut ridica in clasamentul final mult mai mult decat mi-am imaginat eu la momentul respectiv.

Locul 16 obtinut in aceasta a doua mansa si jocul rezultatelor nu m-au coborat foarte mult, reusind sa inchei concursul pe locul 13. Mult sub ceea ce as fi putut sa sper dupa o prima mansa perfecta, dar mult peste ceea ce m-as fi asteptat dupa cea de-a doua, absout dezamagitoare. Podiumul a fost ocupat de Sorin Condratov, Ovidiu Parascanu si Mihai Preda, iar cea mai mare stiuca – 92cm- a fost adusa la masuratoare de catre Cristi Albu. Felicitari tuturor!

Urmeaza o noua etapa de stiuca, pe incintele de la Uzlina – Cormoran, de asemenea o locatie extrem de apreciata de catre stiucari, dar care ofera uneori si surprize neplacute.  Fie ca cei mai buni sa invinga!